Moartea zapezii

Oare ce vrea sa-i spuna cel din stinga celuilalt?Trebuie sa fie ceva f important,priveste cit de tare s-a inclinat spe el... Oare si copacii se iubesc?Poate ca vara comunica cu ajutorul pasarilor,poate ca toamna comunica cu ajutorul frunzelor,dar iarna...?    Cred ca subiectul conversatiei sunt chiar eu!Si-au amintit de mine...poate m-au zarit in drum spre Padis sau spre Bilea Lac...sau Negoiu?Mai degraba Negoiu...bocancii calcau zapada alba,zapada scinteietoare,mii de ace de gheata minuscule ce se odihneau acum dupa ce fusesera parasutate,acum dupa ce plutisera alene deasupra padurii,deasupra potecii catre cabana,isi povesteau impresiile...dar bocancii mei calcau zapada,o comprimau si ea gemea,scirtiia...Era atit de alb!Parasutarea nu se terminase,alti si alti fulgi de nea veneau si se asezau usor pe pleoape pe frunte pe buze...tot mai mari.tot mai multi!    Bocancii calca mai departe,dar ritmul scade...poteca serpuieste intr-o singura directie:in sus!De 6 ore numai urcus...mai sunt vreo 2 ore...zapada scirtie,fulgii ma acopera incet,sunt alb de sus pina jos.    Inteleg in sfirsit mesajul:vor sa devin unul de al lor,un fulg f mare...mindria lor...bocancii incep sa ezite,ce-ar fi sa ma odihnesc un pic?doar un pic?sa ma asez?Aseaza-te..odihneste-te...    Fulgii,oricit ar fi de frumosi tot din gheata sunt,ii deranjeaza  o inima fierbinte.                                Inc-odata,iar si iara,                                a cunoaste-nseamna iarna,                                a iubi e primavara. M-am asezat,doar un pic,nu mai e mult,doar un pic sa stau e atit de frumos,sunt atit de obosit,e atit de alb,doar un pic...Zapada nu mai scirtie,se aude doar un fosnet usor,fulgii imensi ...doar un pic sa mai stau,doar un pic sa inchid ochii,atita liniste-i in jur...    Tu iarta-ma zapada!Bocancii mei cum te-au patat!Mi-i somn acum...E frig si totusi imi e cald si visuri super-colorate ma invadeaza treptat... Oare unde mergeam? Oare mergeam?La ce bun...petale albe ma acopar