DOPU' LUI ULISE

Deci Ulise se intorcea de la razboi. Asta era meseria lui. Era fericit ca reclama lui cu un cal de lemn avusese un succes monstru.

Dupa mai multi ani de rataciri pe oceanul vietii ajunge langa insula cu tipele care agatau trecatorii cu cantece desucheate. Desi avertizati ca e o capcana, marinarii se hotaresc sa acosteze pt ca se saturasera dupa atatia ani pe mare sa... sa... sa manance carne sarata,na!

Si asa cum stiti, si-au pus cu totii dopuri in urechi sa nu poata fi vrajiti, da' Ulise, baiat scolit, si-a pus un dop pe inima, ca asa-i spusese Platon la scoala: mai draga, poti sa vezi, poti sa auzi si poti sa pipai orice, numai dop pe inima sa ai si nu o sa patesti nimic...

Coboara ei pe insula, evident marinarii sunt repede infranti de tipe da' Ulise rezista la toate farmecele...Atunci una o cheama pe Circe care era cea mai experimentata. Asta cum vine vede dopu' de pe inima si-si aduce aminte ca bunica ei avusese un caz asemanator. Asa ca se repede in baie si aduce scula aia de desfundat chiuvete si in timp ce ea ii aplica un sarut circean (care ulterior va fi redescoperit de francezi si rebotezat sub denumirea de sarut frantuzesc) alte 2 tipe ii desfunda inimioara...

Operatia a reusit, pacientul nu a murit, ba chiar s-a indragostit pe loc lulea de toate 3, astfel ca s-a hotarat sa ramana captiv de buna voie...

   Asa ca asta e adevarul gol-golutz, il stiu de la Ulise si pt ca Homer a sarit oarecum peste pasajul asta m-am gandit sa se afle adevarul macar acum, cine stie poate iau exemplu de la mine cei care stiu diverse adevaruri ba despre revolutia din decembrie, ba despre mineriade, fni-uri si atatea si atatea nebuloase din ultimii 16 ani...

   Nu pot sa inchei fara sa va rog sa nu incercati asta cu dopuri acasa, dar mai ales nu va puneti si nu lasati sa vi se puna dopuri pe creier ca astea nu mai pot fi inlaturate nici cu metoda baronului Munchausen...se dilata f repede si nu mai lasa sa intre nici o idee!

CU BICICLETA IN TIBET

 ...m-am intors insfarsit din Tibet. Dupa un an de pregatiri uite ca am reusit sa merg pana acolo cu bicicleta. Sigurul lucru care m-a nemultumit a fost ca dalamai lama nu era acolo dar eu fusesem prevazator si pusesem cu mine gillette lama...

Acum sunt f. obosit dar e suficient sa ma uit cu lupa la cel mai mic bonsai care l-am gasit acolo si deja imi revin. Mi-au dat si o pipeta speciala cu care pot sa-l ud dar mi-au atras atentia sa nu cumva sa-l ud in timpul noptii ca ar putea sa se intample ceva rau da' nu mi-au zis ce...Vanzatorul mi-a soptit ca infloreste odata la 100 de ani asa ca abia astept sa fac poze sa le pun aici sa le vedeti si voi.

Pe tot parcursul drumului mi-am notat tot ce am vazut si auzit mai interesant, deocamdata va scriu una din turcia:

                           2 babe garbovite

                           stau pe lavita trantite.

                           beau cafea din 2 ceste

                           si vorbesc pe turceste:

                           - ale-bu! zice una.

                           - bale-bu! zice alta.

                          ale-bu, le-bu, le-bu

                          iesi afara dumnea-tu!

 

pese: am uitat sa va spun ca nu am avut cu cine sa-l las pe dl motan si a trebuit sa cumpar o bicicleta tandem, adica cu 4 roti ... sincronizarea a fost f. grea la inceput dar spre sfarsit cand mai aveam doar un pic pana acasa devenise multumitoare....

 

Trrrrrrrr!!!!!

offf, dc m-ai trezit, visam asa de frumos....se facea ca...

FAT-FRUMOS DIN LACRIMA

Acest Fat-frumos s-a nascut intr-o Lacrima.Da' el nu stia, ca era copil si credea ca asa e la toti, ca asa e normal.Dar timpul a trecut si au inceput sa-i apara primele cute pe creier. Atunci l-au dat la scoala si abia aici a observat ca alti copii locuiesc intr-un Zambet. Tare s-a mai mirat el si a scris in jurnalul lui aceasta a doua descoperire: unii in Lacrimi, altii in Zambete.

   Prima descoperire fusese la gradinita cand observase la un moment dat ca nu toti copiii sunt la fel: unii purtau pantalonasi si altii rochite.La copiii astia cu rochite li se spunea fetite si nu puteai sa te bati cu ele ca plangeau imediat.Si se jucau toata ziua cu papusi, le pieptanau, le leganau...Intr-o zi Fat-frumos se imprieteni cu o fetita pe care o chema Ileana Cosanzeana si o intreba de ce erau ele altfel, dar fetita nu stia...

   La scoala Fat-frumos ar fi invatat mai bine si mai cu pofta, daca ar fi putut sa puna tot felul de intrebari care-i treceau prin cap dar care erau in afara programei. De pilda intr-o zi intreba daca nu s-ar putea ca un tata, cand moare, sa lase mostenire fiului sau mintea.

 

                                 ( nu-i gata, dar poate va fi intr-o zi )