1. deoarece mai nou nr cititorilor si nr cartilor sunt marimi invers proportionale, unii cititori se sacrifica si citesc cat mai multe carti, din diverse motive.
Odata citite dl Creier le depoziteaza in zona Memoriei pe unde gaseste cate o celula goala. Acu' toti cei care au calc stiu ca din cand in cand trebuie sa faci o defragmentare a hdd, da' la creier inca nu s-a gasit prin ce metoda se poate realiza ( exista un singur soft vechi rau de tot dar nu se poate utiliza decat pt " spalarea creierelor") asa ca fiecare carte ramane aruncata in pozitia initiala.
Dar cartile se plictisesc sa stea singure asa ca dupa un timp incep sa vorbeasca intre ele: la inceput mai timid, apoi cu mai mult curaj...
Partea proasta e cand incep sa se certe, sa tipe una la alta sau unele impotriva altora, pur si simplu oamenii nu isi mai aud propriile ganduri...
2. unii oameni devin suma cartilor citite
3. alti oameni citesc o carte tot asa cum o rata traverseaza apa: la sfarsit se scutura si nu ramane ninic ; se arunca in urmatoarea, se scutura si nu ramane nimic...
nu, primim spaga !
RăspundețiȘtergerepai deja sunt magistrala M2 din Buc...
RăspundețiȘtergereCartea mea o bate pe cartea ta! :))
RăspundețiȘtergereVrei si tu niste boabe de strugure din spaga mea? Na! :)
Deja? Azi in Bucuresti, maine-n toata tara. :)
RăspundețiȘtergereRevenind ontopic crezi ca e mai bine ca fiecare om sa-si aleaga de mic o carte (sau, ma rog, sa i-o aleaga ursitoarele, ca pe el nu prea-l duce mintea) si s-o citeasca toata viata? Ca o casnicie, asa. Si daca pofteste la alta carte, mai lucioasa si mai plina de invataminte, s-o citeasca in mare secret prin biblioteci de hotel. :))
eeeeeeeee, nu stiu altii cum sunt dar eu...m-am indragostit de una, da' o mai insel din cand in cand cu altele...
RăspundețiȘtergerese numeste Seneca " scrieri filozofice alese" si mi-a cazut absolut din intamplare in mana, parca e scrisa special pt mine asa bine ma simt in compania ei
comentariu facut la insemnarea cu ultimul cui: il gasesti numai acolo, comentariul
RăspundețiȘtergere:P
m2, domnu', domnu', virgula dumneavoastra e... magistrala. :)) Mai merita si ea vreo doua-trei bobitze. Pufffff! :)
RăspundețiȘtergeream s-o caut
RăspundețiȘtergereMie, sincer, mi-ar fi greu sa aleg una. Doar daca ar veni cineva si m-ar convinge ca mi-e predestinata. Si daca ma gandesc indelung, bag sama ca tot spre cartile dinspre inceputuri m-as duce. Inceputurile mele ca si cetitor, desigur. Ca oricat m-as duce, tot ma intorc si tot la inceputurile alea imi raportez revelatiile... si niciuna nu mai are, fir-ar sa fie, puterea, sclipirea aia de odinioara.
RăspundețiȘtergereSi chiar si asa, trebuind sa aleg dintre inceputuri, tot greu mi-ar fi. Intre un Sabato, un Llosa, un Capote, un Faulkner, un Joyce si un Dostoievski, as ramane precum magarul lui Buridan. :)
Si acum hai sa (ma) rostesc redundant: mama lor de choices! :)