A murit.
in ultimul timp statea retras. avea coltul lui, unde nimeni nu-l deranja. nu prea mai manca. intr-o noapte l-am gasit intr-o pozitie nefireasca. am inceput sa banuiesc ce va urma.
a venit cineva si mi-a spus: nu vezi ca se chinuie? si ce vrei sa fac? sa-l eutanasiez? nici mie nu-mi place cum se chinuie, da' nici sa-i curm firu' vietii nu pot...nu pot. asta numai o persoana straina ar putea, cineva care nu-l cunoaste ca mine.
Eu niciodata nu i-am cerut sa-mi indeplineasca 3 dorinte. am fost zgarcit. stiam ca e acolo, ca oricand i-as cere, mi-ar indeplini cele 3 dorinte. toate dorintele mi se pareau prea mici. asteptam sa apara ceva deosebit.
Acum a murit.
- Stapane, nu era decat un peste,
spuse motanul zambind pe sub mustati.
Dar eu i-am raspuns intorcandu-ma: - Taci...
- Stapane, nici macar nu era de aur,
spuse motanul privindu-ma indraznet.
Eu i-am raspuns intorcandu-ma: - Taci...
- Stapane, si nu putea indeplini 3 dorinte,
spuse motanul facand precaut trei pasi inapoi.
I-am raspuns obosit: - Taci.
L-am luat apoi in brate cu coada cu tot, l-am strans tare-tare la piept si apoi l-am intrebat: băăăăăă, tu ai auzit de Don Quijote?
- Ntz.