Hansel, Gretel si Casuta de cioco (1)

hansel si gretel se aflau in fata Padurii de Clestar.
ei nu erau nici frati nici surori intre ei, asa cum gresit se spune in povestea aia veche, hensel provenea din familia Capuletzilor si gretel se tragea din familia Montaguatzilor. neintelegerile dintre cele 2 familii erau atat de mari si durau de atat de mult timp, incat cei doi se plictisisera si hotarasera sa fuga de acasa. initiativa a avut-o el, trimitandu-i un mail scurt: vrei sa fugim d'acasa? la care ea ii raspunse si mai scurt: oh,ya!
zis si facut. s-au intalnit in gara de nord a orasului din sud si s-au urcat in primul tren care pleca. Şi merg ei o zi, merg două, şi merg patruzeci şi nouă, pana s-au plictisit de mers cu trenu' ca li se tocisera fundurile. abia apucara sa se dea jos din tren cand deodata zarira un panou mare: Spre Padurea de Clestar. el se uita la ea, ea se uita la panou iar vaca din spatele panoului se uita la amandoi.
- mergem??? o intreba el mai mult din ridicatul sprancenelor
- k! raspunse ea, eliptica ca intotdeauna.
Şi odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap! Şi merg ei, şi merg, cale lungă să le-ajungă, trecând peste noua gropi, peste nouă poduri şi peste nouă ape mari, şi într-o târzie vreme ajung la Padurea de Clestar, adica tocmai acolo unde incepuse filmul nostru cu un prim-plan.
- 'tzi dai seama ca in Padurea asta se pot intampla tot felul de chestii? o intreba el grijuliu.
- mda, s-ar putea ca atunci cand vom iesi sa nu mai fim la fel. dar inainte de a intra as vrea sa ne schimbam numele, sa calatorim incognito.
- asta-i o idee foarte buna, uite am sa-i rog pe ce-i ce citesc blogul asta sa ne ajute cu niste nume.
- adica cum? tot ce facem si vorbim noi apare intr-un blog, pe net???
- dada, sponsorii au vrut sa-mi ataseze si o webcam pe cap da' m-am gandit ca-i prea de tot si am refuzat. si apoi prea ar fi vazut tot ce facem. asa le transmit odata pe zi si mai retusam un pic pe ici pe colo. cu banii pe care-i castigam o sa ne luam ceva util...
- cum ar fi??
- un cal cu patru roate, ca cu sapte nu se poate, decapotabil, cu doua usi, etc, etc si care sa manance jaratic
- k. treaba ta, hai sa intram odata ca m-am plictisit de atata dialog.
Atunci lui Hansel i s-a umplut inima de bucurie:
- hai!
   Şi merg ei cât mai merg, şi de ce mergeau înainte, de ce lui Hansel i se tulburau minţile, uitându-se la fată şi văzând-o parca cu alti ochi ca pana acum cât era de tânără, de frumoasă şi plină de vină-ncoace. Căci parea tot mai mult a fi un boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineţii, dezmierdat de cele întâi raze ale soarelui, legănat de adierea vântului şi neatins de ochii fluturilor. Nu-i vorbă, şi ea fura cu ochii, din când în când, pe Hansel, şi în inima ei parcă se petrecea nu ştiu ce... poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a-l spune. in mod clar odata intrati in Padure ceva se intamplase cu ei caci mergeau fără a simţi că merg, părându-li-se calea scurtă şi vremea şi mai scurtă; ziua li se parea un ceas iar ceasul, o clipă.
Nici foame nu le era, nici sete nu le era, daca se priveau unul pe altul era suficient. totusi la un moment dat autorului i se facu mila de ei si ca sa nu se imbolnaveasca batu din palme si indata se ivi Casuta de ciocolata cu conexiuni. in fata casutei statea baba Cloantza care tinea in mana un pachet mare de ciocolata amaruie.

                                       

                                            ___ Fine del primo tempo  _____