duminică, 30 septembrie 2007

Azi mi-ar place...

cand te saturi de tine insutzi cam ce optiuni ar fi?

azi mi-ar place sa fiu altcineva, altundeva, altcandva....

poate vreun pirat cu un ochi de sticla? ntz.

poate ceva rege? ntz.

poate don juan? kanci.

nici don quijote? nici.

pai atunci un fel de einstein? nuuuuu, frate, nu.

hai ca ma dau batut.

pai e simplu: as vrea sa fiu M2, asa cum cred eu ca ar trebui sa fie m2...

duminică, 23 septembrie 2007

Neterminata a9a...

Prolog: in aceasta a  9-a Neterminata Poveste veti afla "cum Ileana Cosanzeana e rapita de Apolodor, dar e salvata pana la urma din Labrador de Muc cel mic si al drrrakului, calare pe lampa prietenului sau din armata, Aladin, si cum traiesc ei fericiti pana la adanci batraneti... fericiti, dar nu lipsiti de peripetii."

(sa nu uit sa introduc corul la sfarsitul Neterminatei!)

 

   A fost odata (si ce bine ar fi sa mai fie!) o Ileana. Ea avea un mers ciudat: doi pasi inainte, unul inapoi. Dupa un timp si-a dat seama ca ceva nu e bine asa ca si-a corectat mersul: un pas inainte, doi pasi inapoi.

a-nceput de ieri sa mearga

cate-un pas, apoi, a stat.

doi pasi inapoi s-a dat.

ceasul s-a topit si a curs

intr-un tablou de dali.

 

intr-o zi Ileana s-a intalnit cu brancusi. el a vazut in ea ceva care Ileana nici nu stia ca are. asa-s fetele, se gandi brancusi, e dificil sa joci sah cu ele, de obicei scot la inaintare doi pioni voluptosi si neglijeaza total cei doi nebuni. nu poti castiga fara ajutorul nebunilor, asta-i clar, ofta sculptorul si se apuca sa faca prima versiune de domnisoara pogany. cand obosea se aseza la masa tacerii si tacea.

 

Asta stia el cel mai bine sa faca: sa taca. si sa asculte.

 

stia cat de instabile sunt gaurile de vierme. cand i se arata vreuna se arunca cu entuziasm in cealalta persoana. nu isi facea griji ca poate nu va mai gasi drumul spre casa si de fapt nu l-a mai gasit niciodata. din fiecare gazda i se deschidea la un moment dat o noua gaura de vierme.

 

(pauza de sforrrrr... )

marți, 18 septembrie 2007

Ghidul incepatorului in blogarit

mie mia-r place sa scriu ceva interesant si apoi sa vina totii comentatori  la mine-n bloaga si sa ma huiduiasca: ba,ce prosti scrie asta, altii sa ma alinteze: mie imi place cum scri, te hug.
da' cum as putea sa scriu asa ceva daca toate trairile sau sentimentele sau ideile imi vin in afara calculatorului, ba sunt in autobuz uitandu-ma la picioarele vreunei gagici si mi se aprinde un bec, ba sunt in ceva pom culegand mure si-mi apare spontan si incontrolabil ceva sentiment confuz, ba sunt in pat si visez ceva interesant.

si pana ajung in fata calcului mi se sterg ideile principale, dispare continutul de ideii si sentimente, ramane doar intrebarea: ce a vrut autorul sa zica? ha?
baaaaaaa, voi cum facet-i?

duminică, 16 septembrie 2007

Atat de incet...

oare cum se cheama masinaria aia cu doi cilindri
cu care Stapanul Soselelor niveleaza asfaltul?
as vrea si eu o iubire din asta cu doi cilindri
sa vina peste mine, sa ma calce tot-tot-tot
sa-mi niveleze toate gandurile si
sa umblu zombi la mine prin cartier
doar in doua dimensiuni.
lumea ar susoti pe la colturi de bloc
ah, draga, a trecut peste el compresorul iubirii
umbla creanga de colo pana colo
si spune vorbe fara noima...

 

dar masinariile astea merg atat de incet, ah doamne!

Interzicerea iubirii

Legea asta a Prohibitiei carele s-a dat prin 1920 in SUA  cica interzicea „producerea, vinderea or importarea alcoolului care intoxică".

 

Si abia se dadu legea... Ce mai freamat, ce mai zbucium!
tara clocoti de whisky si de scotch si de martini,
Iar prin pivnite si beciuri aparura mii de baruri ilegale
Mii de paharele lucitoare ies din umbra-ntunecoasa,
si se umplu cu lichidul interzis de-acum.(aici trebuie o rima alunecoasa)


   Interdictia asta nu numai ca nu a rezolvat nimic dar a atras spre consum si pe cei care pana atunci nu erau interesati de cazut sub masa dupa baut in exces de "ceai".
S-a probat astfel ca omul are o atractie mai mare faţă de păcat si lucruri interzise decât faţă de virtute.
 d'aia vin io si propun sa se dea o lege prin care sa se interzica:
- pictura
- poezia
- iubirea
- .... (mai zi si tu!)
   iar daca efectul va fi ca la legea prohibitiei...am pus-o de mamaliga!

miercuri, 5 septembrie 2007

Ploua!!! si e rece!!!

toata vara am cantat pe weblog, iar n-am strans nici un graunte.

oare-n iarna asta care vine voi gasi vreo furnicutza sa-mi dea si mie...ceva??? 

duminică, 2 septembrie 2007

Hansel, Gretel si Casuta de cioco (7)

StalactituCelVoinic si MereleDeAur 

 

[...] In timpul zborului au intrat fara sa vrea intr-o gaura de vierme. la capatul gaurii se intindea taramul celalalt, numit InZileleNoastre. deoarece calului i se termina combustibilul fura nevoiti sa opreasca la un Peco sa alimenteze cu nechezol. Stalactitu se uită cu sfială în toate părţile, şi cu mare mirare văzu toate lucrurile schimbate; pământul, florile, copacii, lighioanele erau altfel făptuite p-aici. Deocamdată îi cam fu frică, dară, îmbărbărtându-se, apucă pe un drum şi merse până dete de nişte palaturi cu totul şi cu totul de beton. În pragul uşii îl întâmpină o fată frumuşică, care zise:


- Shi faaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaashi????  Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea: aici este moşia a trei fraţi zmei: unu-i prefect, altu-i primar iara ultimu-i...afacerist, care ne-au răpit de bunavoie de la părinţii noştri, noi am crezut ca daca o sa intoarcem banii cu lopata o sa fim fericite da' acu' ni pare rau, vrem sa fujim. ne'ajutzi?


   Atunci el povesti în scurt toată istoria cu Cristalina, cum sta ea inchisa in cuptorul cela si asteapta ca el sa o salveze de Baba Cloantza. fata atunci ii spuse ca stie ea pe cineva care cunoaste pe altcineva care e mare vanator si care a ajutat-o pe o tipa de-o chema scufita rosie si a salvat-o pe bunicutza ei de lupul cel rau. stalactitu spuse ca el e celVoinic si se descurca singur dar vazand ce mere de aur are FataFrumuşica ii spuse ca o ajuta sa fuga. N-apucă să isprăvească vorba, şi se auzi ceva că şuieră, că loveşte în uşă, în masă, şi cheile de la un BMW se arătara şi se aşezară în cui.
- Hâm! Hâm! aici miroase a carne de fraier de pe tărâmul cellalt, spuse zmeul-primar. cum vrei sa ne batem? prin articole "obiective" in presa, prin emisiuni la televizor sau cu controale de la curtea de conturi?
- Ba in controale de la curte de conturi, ca e mai dreapta, raspunse Stalactitu.
Atunci se apucară la controale, şi se controlara şi se controlara, până când zmeul băgă pe Prâslea în niste conturi ca nici akadeaua nu auzise vreodata de ele, până la glezne; iar Prâslea se opinti odată, aduse pe zmeu şi, trântindu-l, îl bagă în Balanta de verificare până în genunchi şi-i tăie capul.
(mai da' io am uitat sa zic: a fost odata ca niciodata etc.las'ca zic data viitoare.)
   Fata, cu ochii plini de lacrimi ( caci isi aduse aminte ca nu incheiase asigurare de viata pe numele zmeului ), îi mulţumi că a scăpat-o de zmeu şi-l rugă să-i fie milă şi de surorile ei. el, privind pofticios la merele ei de aur, o intreba daca si surorile ei au tot asa de frumoase mere. ea se imbujora brusc si sari pe el precum akadeaua in camera cea de hotel. Stalactitu se uita la ea surprins si nu stiu cum sa reactioneze. FataFrumusica il tranti in asternuturi pana la gat si el se pregatea sa inalte steagul capitularii cand deodata suna mobilul:
- Shi faaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaashi???? cand ai de gand sa ma salvezi din cuptor????
stalactitu sari ca ars din pat, se arunca in baie unde facu un dus rece prelungit. dupa ce iesi lua adresele celorlalate doua surori, ii omora si pe ceilalti doi zmei astfel ca de atunci lumea e mai curata si coruptia disparu.
iară fetele, de bucurie, se adunară împrejurul lui, îl luau în braţe, îl sărutau, il gadilau si alte celea şi in final îi ziseră:
- De azi înainte frate să ne fii.
stalactitu primi cam posomorat propunerea, el ar fi vrut un alt final, dar pana la urma accepta.
   Fluiera scurt si de dupa un colt se ivi calul sau; se urca si porni mai departe, spre urmatoarea poveste.

sâmbătă, 1 septembrie 2007

Hansel, Gretel si Casuta de cioco (6)


[...] Stalactitu termina textul si fugi repede in grajd. aici, surprize, surprize! era decat (!) o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele, era numai bun de pus in laboratorul de biologie unde Did facuse ceva... candva...

calul era ocupat: zzzorbea dintr-o galeata mare de cafea cu naut ( adica nechezol ) si citea ziarul Ziarul. se pare ca se simtea bine caci fredona un cantecel pe care stalactitu nu-l mai auzise de mult:

Un pitic atat de mic
facea baie-ntr-un ibric.
de sapun s-a-mpiedicat
si piticu' s-a-necat!
vai, vai, ce pacat
ca piticu' s-a-necat!

cand stalactitu se apropie cu laptopul unde era insemnarea akadelei cea sexy + cateva poze compromitatoare, calul se uita pe deasupra ochelarilor de cal pe care ii purta inca de cand  jucase in harap cel alb si necheza admirativ:

- ce bunaciuneeeeeeeee!!!! unde vrei sa te duc?

- la Flamanzila! spuse stalactitu. da' repede ca moare ubi mea, Cristalina.

- ok! da' ce card ai? visa,master...? ca in filmul celalalt nu mi-au dat nimic ca era socialism multilateral dezvoltat si a trebuit sa-l duc in spate pe Marele ( si greul!) piersic, acu' nu ma mai las io fraierit.

- hai ca ne'ntelegem noi pe drum. decolam?

- decolam , da' in loc de jaratic sa-mi dai niste "iarba" .Numai să-mi spui dinainte cum să te duc: ca vântul ori ca gândul? adica cu 1mbs sau cu 5mbs?

-  du-ma deocamdata cu 1mbs, sa vad si eu cum e...

   si decolara. apoi se decolorara din cauza vitezei, astfel ca nici un radar nu ii sesiza.

si dusi au fost....

      ----- fine del capitole --------