Iesirea din Hibernare

e foarte complexa. intai deschid un ochi si incerc sa-mi dau seama
daca sunt pe aceasi planeta. daca da, inchid ochiul la loc si ma mai
odihnesc un pic, sa prind puteri. e o planeta foarte grea. aici nu
traiesti. aici tot timpul supravietuiesti. cu cat trece mai mult timp,
cu atat intelegi mai bine. cu cat patesti mai multe, cu atat stii mai
multe. Iar cand le stii  si le intelegi pe toate nu iti mai foloseste
la nimic ca dai ortu' popii.

   apoi suspin luuung-prelung si deschid ambii doi ochi deodata,
brusc; de-aici incolo nu mai e cale de intoarcere, ambii incep sa
transmita informatii catre kreer. la scurt timp incepe si năsucul sa
receptioneze un miros de cafea. cand si cerul gurii detecteaza un
lichid amarui atunci stiu precis ca s-a deschis o noua zi, care se va
adauga la numarul cunoscut de zile care au trecut si se va scadea din
numarul necunoscut de zile pe care le mai am de trait.

Si-am incalecat pe-un ghiocel si v-am fraierit niţel...