Bla bla bla

Decat multi si nici unul

mai bine deloc si dormi linistit.

bla bla bla! 

Piticul si cele 7 Albe-ca-Ciocolata

   A fost odata o imparateasa si intr-o iarna, pe cand ploya ca de obiceiu, craiasa statea intr-un balansoar si cosea langa ferestra, ca sa faca economie de curent electric care pe vremurile acelea costa foarte scump pentru ca era pe baza de lumanare. si cum cosea ea asa, aruncindu-si din cand in cand privirile la stramosul televizorului, adica oglinda magica, deodata zari in oglinda pe sotul ei cum ii propune la o slujnica zvapaiata o relatie mica, carele zvapaiata accepta pe loc.

Atunci de furie si de nervi imparateasa se intepa cu acul in dejetul cel mic de trei ori si 7 picaturi de sange cazura pe linoleum, iar craiasa-cea-nervoasa gandi in sine ei: ce n-as da sa am 7 baieti si sa-l pun pe imparat sa-mi plateasca 7 alocatii; si cand o sa cresca mari o sa-i fac Cei 7 Samurai si o sa ma razbune.
   Nu trecu multisor timp ca imparateasa nascu 7 fetite ciocolatii si cu parul ca abanosul si f incarliontat. mare fu mirarea in intrega imparatie si ca de obicei aparura imediat zvonuri ca vine sfarsitul lumii. la scurt timp imparateasa muri de ciuda ca nu facuse 7 baieti.

 

{fine del introductione- noi atendiamo suggestione per lungiamo questa storia}
 

Printesa Norilor

[editie corectata si adaugita, pe alocuri si lungita ]

 

A fost odata un castel. el era facut in spania, evident, si era in varful unui deal impunator. in castel locuia Printesa Norilor care facea nori in diferite camere ale castelului. seara se uita la buletinele meteo si vedea cam ce fel de ploi prognozau meteorologii pt a2a zi, apoi se culca si visa tot felul de forme de nori.
cum se trezea de dimineata, printesa isi facea o cafea mare-mare, mai mare chiar decat cana cu vaca a lui did (care stim cu totii ca s-a spart), si se punea pe treaba: turna spumantul de baie roz in vana si dadea drumul la un jet puternic de apa; dupa vreo 5 minute toata baia se umplea cu spuma. atunci Printesa lua intr-o galetusa spuma roz si mergea in camera unde trebuia sa faca nori in acea zi.

   Castelul avea multe-multe camere si toate erau foarte mari; in fiecare camera se facea un alt tip de nori: cumulus, cirrus, etc. O singura camera era inchisa cu un lacat mare si ruginit, printesa nu stia ce e in camera asta, i se spusese demult sa nu intre niciodata acolo.

Dupa ce intra in camera pt cumulus (asta prognozasera meteorologii cu o seara inainte), dadu drumul la postul preferat de radio, RadioDoDo, apoi lua o bucata mare de spuma si modela o inimioara. dupa care lua pompa de umflat nori si umfla inimioara pana cand acesta atinse peretii si tavanul; atunci apasa pe un buton si tavanul se trase intr-o parte si norisorul roz se inalta catre cer.
printesa ofta multumita si se apuca de un nou nour.

 

                                         - fine del primo tempo -

second hand tempo:

deodata la usa castelului bate un omulet calare pe o mârţoagă imensa. cand deschise usa, printesa era sa cada in apa ce inconjoara castelul caci uitase sa lase podul jos; noroc cu omuletul nostru, care o salva cu un fel de halebarza lunga de vreo 10 metri, cu care o impinse inapoi. apoi printesa lasa podul jos si isi intampina musafirul cu mare uimire: acesta avea pe cap o cratita iar pe piept era prinsa cu sfoara groasa o tava din aia neagra, stii tu, dinaia in care se fac praji (miam, miam). Omuletul isi drese glasul si o intreba autoritar:

- P'aici aveti mori? caci eu vreu sa le omor!

atunci printesa rosti o fraza care avea sa ramana in analele tinutului Erewhon: 

- Aici nu sunt mori, aici se fac doar nori, asa ca n-ai pe cine sa omori. 

(nuigatadamamplicti) 

Homo Fluturus

Omul asta era foarte destept, il
chema Deşteptovici. intr-o zi era in gradina lui japoneza (o sa-ti pun
poze aici, da' mai incolo) si se uita la fluturi, cum zboara ei din
floare-n-floare. se pare ca florilor le placea de fluturi caci oftau
multumite cand vreunul ateriza si incepea s-o scarmene printre pistile
si stamine.

Deodata Deşteptovici isi aduse aminte de viermii de matase, cum se
inchid ei intr-o gogoasa si dupa un timp din gogoasa iese un fluture de
matase.

imediat se conecta la net si obtinu toate informatiile necesare.
apoi studie problema 3 saptamani si 7 zile. timp de inca 3 saptamani
manca numai frunze de dud. apoi se aseza in pozitia lotus si cu o
iuteala nemaivazuta incepu sa ţeasă in jurul lui cu firul care il
scotea prin buric. azi asa, maine asa, dupa 7 zile si 7 nopti omul
nostru era inconjurat de-o frumoasa gogoasa. abia atunci Desteptovici
lasa jos bratele si isi dete seama ca nicaieri nu scria ce fac viermii
aia inauntru, dupa ce se inchid in gogoasa: dorm? mediteaza? spun ceva
formule magice, dupa care incep sa se transforme???

La povestea asta am 2 sfarsituri, tu alege-l pe care-ti place:

 

1. un vecin care vazuse peste gard toata tarasenia, sari
parleazul, lua gogoasa in spate si tuleoooo la centrul de colectare,
unde vandu gogoasa cu omul nostru pt ...3 arginti. ăla de la centrul de
colectare băgă gogoasa pe fluxul tehnologic si apoi se spălă pe maini.
nici un fluture nu se nascu, lumea se facu mai gri, dar crescu numarul
de baticuri.

 

2. dupa 99 de ore din gogoasa aparu un fluture foarte misto, avea
niste tatuaje faine pe aripi si era colorat bine de tot; dadu din aripi
si se inalta un pic catre soare apoi se aseza pe o floare; floarea se
rupse insa, caci fluturoiul era prea greu  

 

 

 

invataturile

invataturile lui emaldoilea basarab catre fiul sau XX sau XY

 

draga fiule xx sau xy, cand tu vei fi mare eu voi fi mic sau nimic asa ca m-am gandit m-am rasucit cum sa-ti las ioo tot ce am in cap si pana la urma am gasit solutia asta :

deci despre adolescenta nu am multe de adaugat,sunt o gramada de carti pe care tu o sa le citesti pe net sau pe strazi laturalnice sau si mai rau pe diverse canale de televiziune;dintre astea 3 surse fereste-te cat poti de televiziune,cea mai valabila e experienta strazii da' si cartile sunt bune mai ales daca au poze(color) 

asa ca sar direct la varsta de 20 de ani,cand ti-au aparut deja pe corp diverse excrescente noi si-ti zic asa: de la 20 la 30 multi nervii iti vei face

ajungi cu diploma la primul tau loc de munca unde crezi ca...dar ai sa constati destul de repede ca

apoi ai sa observi ca esti cel mai tanar ,colegii mai in varsta...

30-40=

40-50=

sdfv

povestea manusii

fantezii sexuale euforia vineri oo 

viermele de matase=omul care s-a infasurat in gogoasa in speranta ca se va transforma in fluture,dar l-a vandut altul pt bani (iuda?) 

=========================================

http://preafemeie.weblog.ro/2005-11-10/53811/poveste-de-iarna.html

poveste de iarna        
iernile, serile, dupa ce se facea focul in soba cea mare, ne jucam ce ne jucam in bucataria in care toata lumea-si petrecea ziua, dupa care se facea prea de tot cald si bunica deschidea usa care dadea spre dormitor, sa se duca si acolo caldura, ca oricum urma sa dormim acolo cu totii.
Si cateodata, nu mai stiu cand si de ce, probabil cand eram prea obraznici si trebuia sa ne linisteasca intr-un fel, bunicul ne chema pe toti dincolo, sa ne spuna povestea cu manusa, ne spunea "caticavoi" cand ne chema la el, dupa numele unei poezii de demult, transformat de el in substantiv ca sa ne alinte, si noi ne cuminteam brusc, stiam povestea si ne placea, si ne grabeam sa ne cocotam langa el in patul cel mare, patru sau cinci copii, bunicul la mijloc intre noi toti, eu la margine, mereu la margine, nu stiu de ce, ne foiam si abia ne linisteam,  si era semiintuneric, nu se aprindea lumina, ci ne ajungea lumina din bucatarie, ca usa era deschisa si povestea era mai frumoasa asa,
si incepea
intr-o zi de iarna cu furtuna de zapada,
cand padurarul s-a dus in padure dupa lemne cu cainele lui,
si si-a pierdut manusa prin zapada.
si soricelul a ajuns inghetat la manusa, s-a apropiat tremurand si si-a strecurat nasul in manusa, sperios, si cand a vazut ca e goala, s-a strecurat in degetul mic si si-a propus sa-si petreaca iarna acolo.
(cand povestea ajungea aici, bunicul ne arata pe manuta unuia dintre noi, cel mai mic si mai lipsit de stiinta, de obicei, care e degetul mic, si-l tragea usor de prima falanga a degetului, pana pocnea usor si ne facea pe toti sa radem),
si cum statea soricelul acolo, in manusa, abia se incalzise,
a auzit o voce: a cui e manusa asta? sta cineva in ea?
eu, soricelul Chit, dar tu cine esti?
Sunt broscuta Oac, ma primesti si pe mine in manusa?
bucurooos!
(avea bunicul un fel de a spune bucurooooos, ca ne facea sa simtim bucuria de oaspeti a soricelului-prietenos)
si broscuta a intrat si s-a cuibarit in degetul inelar,
(aici urma pocnirea degetului inelar al cuiva)
si cum stateau ei acolo de povesti, au auzit o voce:
a cui e manusa asta? sta cineva in ea?
eu, soricelul Chit, si eu, broscuta Oac, dar tu cine esti?
Sunt iepurasul Tup, ma primiti si pe mine in manusa?
bucurooooosi!
si asa si-a facut iepurasul culcus in degetul mijlociu,
(stiti deja, cineva intindea degetul mijlociu sa fie tras de el si sa pocneasca usor, din incheietura, si sa rada)
si cum stateau ei acolo si se bucurau ca le e cald si bine si afara ninge,
aud o voce inghetata:
a cui e manusa asta? sta cineva in ea?
eu, soricelul Chit, eu, broscuta Oac, si eu, iepurasul Tup,dar tu cine esti?
Sunt vulpita-Cumetrita, ma primiti si pe mine in manusa?
bucurooooosi!
si vulpita s-a asezat in degetul aratator (si noi ziceam pe silabe: a-ra-ta-tor si aratam cu degetul in aer
sa tinem minte)
si cum stateau ei acolo la caldurica, iaca mai aud o voce, groasa dar dardaind (bunicul imita bine):
a cui e manusa asta? sta cineva in ea?
eu, soricelul Chit, eu, broscuta Oac, eu, iepurasul Tup, si eu, vulpita-Cumetrita, dar tu cine esti?
Sunt lupul Cel Sur, ma primiti si pe mine in manusa?
bucurooooosi!
unde mai era loc si pentru el?
in degetul mareeeeeee!
(raspuneam noi in cor).
Si animalutele s-au cuibarit toate acolo, in manusa imblanita, si spuneau povesti si dormitau la cald,
si deja erau bucuroase ca or sa aiba unde sa-si petreaca iarna ce grea,
(si noua ni se facea cald si ne moleseam, si eram numai buni de somn),
si deodata,
cum ziua se apropia de sfarsit si padurarul terminase de incarcat carul cu lemne,
in drumul lui spre casa,
deodata, cainele lui credincios se opri si incepu sa latre si sa scurme in zapada praospat asternuta: gasise manusa pierduta a stapanului.
Cand s-a apropiat,
padurarul a vazut iesind in goana din casuta, pe soricelul Chit, broscuta Oac, iepurasul Tup, vulpita-Cumetrita si lupul Cel Sur, fiecare din cate un deget (si noi indoiam pe rand degetele din care acestia fugeau, speriati, mic-inelar-mijlociu-a-ra-ta-tor-si-mare);
si-a ridicat mirat manusa,
a pus-o in buzunar,
si-a chemat cainele care continua sa latre,
si a manat caii, sa duca spre casa carul cu lemne.
si unii dintre noi picoteau deja, mie in mod clar mi-era mila de bietele animale, dar gata, se termina povestea, ramane pe altadata, caticavoi, si ne ridicam buimaci si ne imbracam de-a valma in pijamale si mergeam sa ne spalam pe dinti, la lavoarul din salita, si inghetati de gerul din gang ne bagam apoi in paturi, sa dormim si sa visam.

 

10.11.05 23:06:49
 

Ala recherch du Blog perdu

Tocmai papam niste compot de dude cand deodata un simbure
butucanos de duda imi scrisni intre dinti; imediat mi-adusei aminte de
tortul acela pe care  il ronţăiam cu mult elan in copilarie: tort de
răbdări prăjite.

acu' ca am terminat prima fraza ma gasesc intr-o tripla dilema: sa
va dau reteta cacum se face tortul sau sa fac legatura catre titlu? ioo
am mai fost in bileme din astea si tot nu ma invat minte: nu-i bine sa
pui intai titlu, el trebuie pus la coada, cand ai terminat de scris,
desi ulterior el apare al primulea.

   Mai bine va spun despre altceva si vad eu cum ma descurc la
montaj:  deci am facut un mic program de comprimat iubiri, un fel .zip,
un fel de .rar care cred ca sper sa ma-nbogateasca uite cum
functioneaza:

se stie ca in orice timp si in orice civilizatie dragostea are
aceeasi lungime de unda. ei bine, eu am facut un aparat cu ajutorul
caruia poti sa intri pe lungimea de unda a persoanei care iti place:
apesi pe un buton roz si aparatul scaneaza ca un radar toate lungimile
de unda si cand ajunge la lungimea care te intereseaza se opreste 
brusc si ţiue ca un ceainic. Seamana f mult cu un radio, adica sunt
iubiri lungi, medii si ultrascurte. Dupa ceai descoperit lungimea asta
de unda, intri si tu pe ea si incepi sa emiti...

(noah, ca mi s-a terminat chiar acu' cerneala din stiloiu, ma duc
sa-l umplu cu ceva, cu o frunză sau mai bine cu inima taaaaaaaaaaaaaaaa  )

 

[paranteza mare patrata si nerotunda: aici in fata mea, in timp ce tastez, se întâmplează urmatoarea dramma: un pasarel ii tot triluluieste la o
pasarica diverse arii; pasarica se face deocamdata ca ploua dar se uita
din cand in cand la el cu coada ochiului. la ambii doi se uita motanul
meu prin sticla geamului cu mare atentie. Si-atunci vin ioo si spun: iata o felie de viata!
pasarica viseaza sa faca cateva ousoare mici, pasarelul viseaza sa o
ajute la aceasta sarcina iar motanila visalogeste cum ar fi sa-i pape
pe amandoi dezbracati (imbracati cu pene nu prea mai vrea, ca a servit odata si a
stat sub pat o zi intrega pana a reusit sa digere partea utila si apoi
sa expulzeze cu oareşce eforturi penele afara, de unde a tras o
invatatura: nu tot ce zboara se papa cu pene!)]

 

sa stii ca nu-i bai daca n-ai inteles nimic, ca si ioo de
asemenea: alabala portocala, pe capetele noastre merge Primavara,
floricele pe campiiiiiiiiiiiiii, hai sa ...(aici zice fiecare ce vrea)

Si-am incalecat pe-un stilou si-abia astept sa sparg un ou... (rosu, verde, de care-o fi)