Piticul si cele 7 Albe-ca-Ciocolata

   A fost odata o imparateasa si intr-o iarna, pe cand ploya ca de obiceiu, craiasa statea intr-un balansoar si cosea langa ferestra, ca sa faca economie de curent electric care pe vremurile acelea costa foarte scump pentru ca era pe baza de lumanare. si cum cosea ea asa, aruncindu-si din cand in cand privirile la stramosul televizorului, adica oglinda magica, deodata zari in oglinda pe sotul ei cum ii propune la o slujnica zvapaiata o relatie mica, carele zvapaiata accepta pe loc.

Atunci de furie si de nervi imparateasa se intepa cu acul in dejetul cel mic de trei ori si 7 picaturi de sange cazura pe linoleum, iar craiasa-cea-nervoasa gandi in sine ei: ce n-as da sa am 7 baieti si sa-l pun pe imparat sa-mi plateasca 7 alocatii; si cand o sa cresca mari o sa-i fac Cei 7 Samurai si o sa ma razbune.
   Nu trecu multisor timp ca imparateasa nascu 7 fetite ciocolatii si cu parul ca abanosul si f incarliontat. mare fu mirarea in intrega imparatie si ca de obicei aparura imediat zvonuri ca vine sfarsitul lumii. la scurt timp imparateasa muri de ciuda ca nu facuse 7 baieti.

 

{fine del introductione- noi atendiamo suggestione per lungiamo questa storia}