Faţa babei şi faţa moşneagului (1)

   Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o pensie, şi baba iar o pensie. pensia babei era mică. pensia moşneagului însă era frumoasă pt că lucrase ştim-noi-unde. într-o zi stăteau în cerdacul căsuţei lor şi priveau la clasa muncitoare cum se întorcea de la serviciu şi încercau să vadă pe feţele oamenilor dacă acum sunt mai fericiţi, în capitalism, decât pe vremea împăratului-cizmar. deodata mosnegul grăi către babă:  

- buey babă, hai să facem o fată, să avem şi noi un sprijin la bătrâneţe şi la care să-i lăsăm peştele de sticlă de pe televizor şi carpeta aia faină cu răpirea din serai.
   
baba prinse a râde şi-şi aminti ce-i spusese măsa acu' 50 de ani, fii atentă, fă, bărbaţii-s ca nişte copii mai mari, habar n-au unele chestii.
 - apoi trebuia să te gândeşti la asta pe vremea când mai aveam ovule, zevzecule!
 - păi nu mai ai ovule? de ce?
 - mai am măi omule, da' nu mai coboară unde trebuie. oricum, şi sămânţa ta e expirată, i-a trecut termenul de garanţie.
 - aici te înşeli, babo! pe vremea când lucram ştim-noi-unde ne-a obligat să donăm voluntar un pic de sămânţă pt nu ştiu ce program de făcut şoimi. m-am interesat la institut şi porţia mea e şi acum în azotul lor.
    atunci baba odată se lumină la faţă. îşi aduse aminte că văzuse la ştiri o fomeie în vârstă care rămăsese gravidă cu ajutorul ştiinţei, a unui doctor şi a banilor. îi spuse moşului păţania şi hotărâră să încerce şi ei metoda cu barza care aduce o eprubetă şi din eprubetă iese copilul.

                                        [ fine del primo parte ca ma duciamo sa ma culco ]