Faţa babei şi faţa moşneagului (2)

...dis-de-dimineaţă moşul şi moaşa mâncară câte o gogoaşa cu silvoiz si porniră bătrâneşte către timişoara, unde did ii astepta nerabdatoare sa-i duca la doctorul care scoate copii din eprubeta.
   Şi mersera ei cât mersera pe-un drum, până ce ajunsera in orasul Ratonului-iscoditor unde din întâmplare, le ieşi înainte o căţeluşă, bolnavă ca vai de capul ei şi slabă de-i numărai coastele; şi cum ii văzu pe cei doi, le zise:
— Fie-va milă de mine şi ingrijiti-ma, că v-oi prinde şi eu bine vrodată!
baba se enerva si ii raspunse cu ciuda si in bataie de joc:
— Da' cum nu!? că nu mi-oi feşteli eu mânuţele cu tine. du-te si cauta-l pe Raton si spune-i sa te duca la ceva adapost comunitar, daca aveti in orasul asta.
dar mosului i se făcu milă şi, luând căţeluşa, o spălă şi-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo şi porni cu baba, care isi terminase intre timp de mancat hot-dogul, mai departe, mulţumit fiind în suflet că a putut săvârşi o faptă bună.
Nu mersera ei tocmai mult, şi numai iaca ce vad, aproape de Orasul-cu-Colturi un păr frumos şi înflorit, dar plin de omizi în toate părţile. Părul, cum vede pe cei doi, zice:
— Oameni buni, grijiti-mă şi curăţati-mă de omizi, că v-oi prinde şi eu bine vrodată!
baba dadu din mana a lehamite dar mosul, harnic cum era, curăţă părul de uscături şi de omizi cu mare îngrijire şi apoi se grabi sa o ajunga pe baba din urma. Şi, mergând ei mai departe, numai iaca ce vad o fântână mâlită şi părăsită. Fântâna atunci zice:
— Dragii mei, îngrijiti-mă, că v-oi prinde şi eu bine vrodată!
baba se uita ironic la mos care nu sta pe ganduri si se apuca sa râneasca fântâna şi-o grijeşte foarte bine; apoi o lasă şi-şi caută de drum. Şi, tot mergând mai departe, numai iaca ce dau de-un cuptor nelipit şi mai-mai să se risipească. Cuptorul, cum vede pe baba, zice:
— babăăă! lipeşte-mă şi grijeşte-mă, că poate ţi-oi prinde şi eu bine vrodată!
— Da' cum nu!? crezi că am căpiat?
atunci mosul, îşi suflecă mânecile, călcă lut şi lipi el cuptorul, îl humui şi-l griji, de-ţi era mai mare dragul să-l priveşti! Apoi îşi spălă frumuşel mâinile de lut şi porni repede dupa baba.
   Şi mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera in timisoara. aici erau case peste case si deasupra lor alte case. in care casa o fi did?
deodata dintr-o caruta fara cai, ce mergea pe şine ca ţugu, cobori o Acadea care-i intreba care-i baiu', de ce stau asa de abatuti? mosul o intreba atunci daca o cunoaste pe did, la care Acadeaua izbucni in ras si le spuse ca toata lumea din cetate o cunoaste pe did si le explica cum sa ajunga la ea.
dupa un timp reusira sa ajunga şi la did carele era un pic nervoasa pt ca iar i se stricase foenul. mosul nu zise nimic, ceru o surubelnita si moşmodi el ce moşmodi si iaca foenul ca porni. atunci did se lumina la faţă si le spuse:
- no, hai la doctor!
   ajunsi la doctor acesta le explica ca procedura costa foarte mult si din cauza asta totdeauna se pregatesc mai multe eprubete, ca macar din una sa iasa un copil. tot el le propuse sa incerce si mosul sa faca un copil ca uite, i-a spus lui _a123_ ca in sua deja se reusise si atunci mosul ar fi primul barbat gravid din romania. cei doi acceptara si atunci doctorul le spuse să se suie în pod şi să-şi aleagă de-acolo o ebrubeta. 

mosul si baba se suie în pod şi vad acolo o mulţime de eprubete: unele erau lungi si subtiri, altele groase si scurte, unele mai vechi şi mai urâte, altele mai noi şi mai frumoase. baba repede şi-a ales eprubeta cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. iara mosul, însă, nefiind lacom, ş-alege pe cea mai veche şi mai urâtă dintre toate. Şi când se dau cu dânsele jos, doctorul cam încreţeşte din sprâncene, dar n-are încotro.

                                      -  fine del adoua parte -