Am observat o chestie interesantă: dacă treci printr-un eveniment
negativ şi povesteşti cuiva despre cestiune, te simţi mai uşurat. asta
înseamnă că cel căruia i-ai povestit a preluat o parte din cantitatea
de negativ, dar nu tre să te simţi cu nimic vinovat, la pers respectivă
i-a intrat pe o ureche şi i-a ieşit pe cealaltă, adică negativul se
întoarce în natură, în conformitate cu circuitul răului în natură.
ca să înţelegeţi mai bine mi-am imaginat următoarea scenă: să zicem că
eu aş fi un corb şi evenimentul negativ ar fi o bucată de caş. atâta
timp cât stau cu caşul în gură sus pe-o creangă a blocului, nu pot sa
vb si mă înnegresc pe zi ce trece. aşa că mă tot uit după o vulpe care
să mă păcălească dreaqului odată. când apare în sfârşit sub balcon şi
mă întreabă: da' ce-ai păţit de esti asa negru?? ioo pe loc îi dau
drumu' la caş, nu stau pe gânduri, şi încep să-i povestesc. din
povestea asta amândoi ieşim câştigaţi: eu am scăpat de caş, iar vulpea
adaugă la experienţa ei de viaţă încă "un caş", ştiut fiind că "un om
prevenit face cât doi".
în viaţă uneori eşti pe post de corb, alteori pe post de vulpe.
p.s.: câteodată, când n-am ce face ca acum, mă întreb dacă cantitatea
de rău în natură este constantă sau ea se măreşte treptat? eu înclin
către varianta nambăr 2.
negativ şi povesteşti cuiva despre cestiune, te simţi mai uşurat. asta
înseamnă că cel căruia i-ai povestit a preluat o parte din cantitatea
de negativ, dar nu tre să te simţi cu nimic vinovat, la pers respectivă
i-a intrat pe o ureche şi i-a ieşit pe cealaltă, adică negativul se
întoarce în natură, în conformitate cu circuitul răului în natură.
ca să înţelegeţi mai bine mi-am imaginat următoarea scenă: să zicem că
eu aş fi un corb şi evenimentul negativ ar fi o bucată de caş. atâta
timp cât stau cu caşul în gură sus pe-o creangă a blocului, nu pot sa
vb si mă înnegresc pe zi ce trece. aşa că mă tot uit după o vulpe care
să mă păcălească dreaqului odată. când apare în sfârşit sub balcon şi
mă întreabă: da' ce-ai păţit de esti asa negru?? ioo pe loc îi dau
drumu' la caş, nu stau pe gânduri, şi încep să-i povestesc. din
povestea asta amândoi ieşim câştigaţi: eu am scăpat de caş, iar vulpea
adaugă la experienţa ei de viaţă încă "un caş", ştiut fiind că "un om
prevenit face cât doi".
în viaţă uneori eşti pe post de corb, alteori pe post de vulpe.
p.s.: câteodată, când n-am ce face ca acum, mă întreb dacă cantitatea
de rău în natură este constantă sau ea se măreşte treptat? eu înclin
către varianta nambăr 2.
eu cred ca-i asa de mare, ca mai mult nu se poate. deci ramane constanta
RăspundețiȘtergeredoar ca din cand in cand se mai schimba traditiile si ce era rau odata devine bun si invers
Si eu cred ca o tristete odata spusa , e parca mai usor de dus . Dar asta nu inseamna ca raul "se rostogoleste" spre cel ce-a ascultat tristetea. Nu inseamna ca el se amplifica.
RăspundețiȘtergereIar cantitatea de rau in natura ramane constanta.
pfiii,deci raul e asa de mare de pe la inceputuri?
RăspundețiȘtergerear fi bine sa fie constant,asta-i versiunea optimista
ioo zic ca principalul e sa nu-l ţii in tine,lasa-l sa se intoarca in lumea lui urâtă
daca eu iti zic tie un necaz de-al meu el se imparte la 2, deci raul ramane constant.
RăspundețiȘtergeredaca acelasi rau il mai spun cuiva sau il spun in acelasi timp mai multor persoane s-ar putea ca raul sa creasca.
(m-am luat dupa ce-a zis dias, ca m2 n-a zis nimic de amplificat din punctul asta de vedere. sau nu asta am inteles eu)
dar pentru toti oamenii care devin rai, pe undeva prin lumea asta mare, este cate unul care se lumineaza. hai sa fim optimisti, ca face bine la sanatate
RăspundețiȘtergereDe la un timp incoa', mai draga me-ule, nu stiu ce se intampla cu mine!?! Nu vaz decit bine in jurul meu. :))) Oare e de bine? Sa ma ingrijorez vreun pic? :))
RăspundețiȘtergerepoi nu se vor bucura cu adevărat,dar vor pune si ei nişte paie pe foc si se face vâlvătaia bucuriei mai mare pt o clipa
RăspundețiȘtergereadevăraţii prieteni sunt iertători,chiar si când le spui ca nu eşti de acord cu ei
dar ce puţini sunt, dar ce puţini...
hmm... si eu inclin catre varianta no.2 si am o explicatie si mai simpla - atata timp cat ne inmultim exponential, implicit cantitatea de rau creste. Aceeasi explicatie nu o dau valabila si pentru cantitatea de bine - pt ca am vazut io ca unde raul se poate lua si prin "contact", binele mai greu :( dar tocmai de aceea nu trebuie sa renuntam la a-l cultiva si intretine cu toate fortele noastre, si sa speram ca va da roade... pana nu e prea tarziu!
RăspundețiȘtergereda, :( esti sigur ca acestia se vor bucura cu adev. de bucuria ta? eu cred ca bucuria si necazul trebuie impartite cu prietenii, ei te iubesc oricum, se vor intrista cand vei fi amarat si vor fi fericiti cand vei fi fericit... te iarta in ambele cazuri :))
RăspundețiȘtergerelollitta,sunt perfect de acord,pesimismul strica la sănătate,aşa ca hai sa fim optimişti
RăspundețiȘtergere123aaaaaaaaaaaa-ule, e de bine,înseamnă ca ai nişte ochelari speciali,si ioo am la fel da's la reparat,abia aştept sa mi pun înapoi
silly girl,sa-l cultivam si sa speram ca va da roade,fiecare după puterile lui...
cand ai zis de scorbura pe loc si instantaneus mi-am amintit ioo de Zidul Plangerii unde oamenii se duc sa se planga si sa se tânguiască,deci ai dreptate, pot fi utilizate si lucruri neinsufletite pt transferul negativului; Pacala insusi se plange la un moment dat unui copac si dupa ce-i transfera necazurile lui,se apuca sa-l taie si gaseste o ulcica cu euroi de aur.
RăspundețiȘtergereoamenii care pun paie pe foc tre evitati in asfel de situatii,ei tre cautati doar cand avem o bucurie mare;
mai degraba tre cautati pompieri care sa stinga focul :))
cu sarmana natura n-am nimic,au contraire, o ubesc
:)))
RăspundețiȘtergerepai daca-i intra pe-o ureche si-i iese pe alta poti face chestia asta si-ntr-o scorbura, ar fi cam acelasi lucru, daca in schimb omul chiar te-asculta da pune paie pe foc e naspa ptr. amandoi si plecati mai rau decat inainte de a va fi intalnit, daca insa te asculta si pune la suflet precis iti spune-o vb. buna care va elibereaza pe-amandoi, da de regula se intampla ca-n fabula ta, aia cu corbul si cu casu, fiecare primeste ce si-a dorit si are ce merita
ps- ce ai cu sărmana natura?
iată dc zic eu ca nu e constant: un om lovit de răutate devine adesea rău la randul lui; fenomenul e mai uşor de observat in închisori si casele de copii
RăspundețiȘtergerecel lovit de rău tre sa aibă in interiorul lui o şforţă care sa se opună acestei transformări; daca nu o are, devine si el rău
asa e delma,daca doar mi-l povestesti,ramane constant
RăspundețiȘtergeredaca însă odată ce ai fost lovită de Răutate,devii la rândul tău răutăcioasa,înseamnă ca răul creste