Povestea Printesei visatoare

a fost odata o printesa.

si printesa asta s-a uitat intr-o zi la un film f  bine realizat,
din ala la care mai si lacrimezi din cand in cand. siiii, filmul aiasta
se termina oarecum simbolic cu o statuie de inger care chiar exista in
realitate in gradina unei cetati de peste mari si tari. si asa de mult
i-a placut la printesa statuia ceea, ca a inceput a visa ca ea trebuie
musai sa o atinga cu mana.

 

d'apoi lucrul asta nu era posibil, cetatea era in partea cealalta 
a lumii. am uitat sa va spun ca pe timpurile acelea Pamantul era inca
plan si era tinut de 4 elefanti,  si era f  periculos sa mergi la capatul lumii, puteai f usor sa cazi in hău dak nu erai atent.

Mult mai tarziu Zeus
l-a pedepsit pe Atlas sa tina Terra in spate, insa la Atlas  nu i-a
placut forma plana a Pamantului pt ca nu putea sa-l tina bine in spate, asa ca
l-a rotunjit cu labele lui de titan si l-a facut o sfera, asa cum a si ramas pana in zilele
noastre. multi nici acum nu stiu ca atunci cand sunt cutremure de fapt
Atlas se scarpina undeva.

zilele au trecut...

 

siii, intr-o zi, o pasare uriasa, numita zgripsoroaica, veni la
printesa si o intreba daca nu vrea sa o duca in cetatea de pe partea
cealalta  a oceanului, ca are niste daravele pe acolo.printesa primi
bucuroasa. atunci zgribuloaica ii spuse:

- pregateste 100 de dolari si 100 de euroi, pune-te dasupra mea cu
merinde cu tot şi, de câte ori oi întoarce capul, să-mi dai câte un $
şi câte un euroi.

Se aşezară şi porniră, dându-i, de câte ori cerea, $ şi euroi.
Când era aproape, aproape să atinga malul celalalt al oceanului, pasărea uriaşă mai întoarse
odata capul să-i mai dea piţule; dară paraii se terminasera. Atunci Printesa,
fără să-şi piardă cumpătul, scoase o bacnota de un leu si o dete zgripsoroaicei.

După ce aterizara in cetate, îi zise zgripsoroaica:

- Eu am simţit că bacnota care mi-ai dat în urmă era altfel, şi n-am înghiţit-o; rău ai făcut de mi-ai
dat-o, ca n-am ce face cu ea, poftim, ţine-o, si spala-te pe cap cu ea ca nu-mi foloseste la nimic aici.

printesa nu intelese cum s-ar putea spala pe cap cu o bacnota si
se scuza ca in cetatea ei numai din astea sunt, apoi se despartira.

printesa porni aţă catre statuie. merse ea ce merse, cand pe
sub pamant, cand pe deasupra pamantului pana ajunse in parcul cel mare
al cetatii unde gasi si statuia ceea din film. ea atunci nu mai putu:
izbucni in plans. cu pasi mici se apropie de statuie. plangea si
mergea, plangea. atinse cu mana statuia si un fior o strabatu din cap
pana in picioare, ca o descarcare electrica. apoi spuse ca pt sine:

- iata
ca unele vise se implinesc intr-adevar. doar speranta ca si alte vise
ni se vor implini ne pastreaza dorinta de a trai.