ciorna

in cea de a7a zi s-a trezit pe la 10

a vb buruenos


    Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
    Unde curge-n vale un râu mititel,
    Plânge şi suspină tânăra domniţă,
    Dulce şi suavă ca o garofiţă;
    Căci în bătălie soţul ei dorit
    A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
    Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
    Cum lucesc în rouă două viorele;
    Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
    Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
    Însă doamna soacră lângă ea veghează
    Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.