O poveste truly (partea a2a)

   Si unde nu se puse pe plans si susspinuri tanara domnita, dulce si suava ca o garofita:
- toata lumea are un nume, numai eu nu am!
printul statea in armura disecata si privea cu uimire ochii albastri ai printesei care ardeau in lacrimele, cum lucesc in roua 2 viorele. apoi o mangaie pe buclele-i de aur si privind la albu-i sân astfel o imbarbateaza:
- dar nici eu nu am nume, deci suntem 2! asa e mult mai bine, putem sa ne alegem chiar noi numele, asa cum ne place. spune-mi, ce nume ai vrea sa ai?
Un orologiu sună noaptea jumătate. in departare se aude un râu mititel, care curge-n vale chiar pe sub castel.
- as vrea, as vrea....sa ma cheme Cristalinda!
Vântul suflă rece...norii fug speriati. in picioare sare printul si asa graieste:
- imi place, imi place! iar pe mine sa ma cheme Stalagmitul!
cei 2 se imbratiseaza zgomotos: el fara armura, ea doar in lenjerie. castelul ofteaza. calul necheaza.
echipa de filmare isi strange catrafusele. regizorul se apropie de cei 2 cu un ceai fierbinte:
- hai c-a fost bine, le mai potrivim noi la montaj.

( acest scenariu a fost scris pt concursul  de filme româneşti HBBO)