Cutia Em2ului

  mai tineti minte cum am deschis cutia aia de la zeus? si au iesit tot
felul de prostii, crize financiare, falimente, somaj, alea-alea...?
cand am vazut asa o grozavie am trantit repede capacul la loc si mi-a ramas
doar Speranta inauntru. am ascuns repede cutia sub pat, sa nu stie nime-nime
ca din cauza mea au iesit toate alea, urâtele, si m-am facut ca plooa,
vb ceea: nici usturoi n-am mancat, nici gura nu-mi miroase!

   un pic m-am speriat cand am citit ioo pe net ca acu' gata, se
termina oranduirea Capitalista si ca urmeaza alta oranduire, da' nime
nu stie care.( o sa va pun un link, da' tre sa stiti  frantzuza). ioo
cre'ca Socialism nu poate sa mai vina, desi incepe sa semene ca Statul
cumpara tot-tot. mie personal mi-ar place sa vina iara oranduirea Hippie, da' nu cred ca o sa ma intrebe pe mine cineva si nici nu o sa sepuna la vot.

 

   ieri am scos cutia de sub pat si am deschis-o nitzel, sa nu zboare
pasarica, si am vazut ca Speranta era slabita rau, numai piele si oase.

am cautat pe net ce papa Speranta, da' gugle nu stie, ridica din
umeri. mie mie f mila de ea, nash vrea sa moara din cauza mea, i-am
facut o gaurica in cutie sa intre oxigenul sau ce-o fi respirand ea,
da' nu stiu ce sa-i dau sa pape. ioo mam mai gandit sa o pun intr-o
colivie faina si sopun in faţa ferestrei, sa vada si ea ce-au facut
dracoveniile alea care au iesit mai repede decat ea din cutie.

daka stie careva cum se inmulteste Speranta, sami zica si mie,
prin marcotaj? prin seminte? spori? ca pare a fi asexuata... hmmm,
poatei ca râma, ea cu ea insusi...

d'aia văntreb ca am impresia ca in curand o sa fie la mare cautare
si atunci iooo o sa dau la toata lumea, o sa calaresc un cal alb şio
sa impart Speranta la toti carili au nevoie, hooo, ma, ai intrat pe
stilul lui did, no, bine, hai ca ma opresc ca şiaşa nu ma citeste nime
si ioo imi spal singur sosetele cu masina de spalat .

asa ca draga blogule, la multi ani! ăsta a fo' cel mai negru an, " m-au ciuruit!", da' ma cos ioo la loc, numa' deal dreaqului!

draga blogule, daka vine cineva p'aici in lipsa mea tu sa-i spui curat:

LA MULTI ANI!

 

 

 

 

Cum a ajuns bradul Pom

   A fost odata un brad care picotea linistit intr-o padure. toata vara muncise ca o furnica si isi preparase clorofila pt perioada iernii, in timp ce ceilalti copaci se luau la intrecere cu greierii la cantat, mai ales cand sufla vantul scarţaiau care mai de care: "scârţ-scarţ, până marţi" sau " c'asa beu copacii buni, de sambata pana luni" si alte lalaituri si scarţaituri.
in timpul asta bradul nostru lucra de zor, scotea apa din pamant, o transforma in clorofila si o depozita in magazie, sa aiba la iarna.
intr-o buna zi sosi in padurea Doamna Toamna cu alaiul ei: cand atingea copacii cu o bagheta, toate frunzele ingalbeneau si mureau, apoi venea vantul si le sufla jos. cand ajunse la brad, degeaba il atinse cu bagheta, ca frunzele nu se uscara. il mai atinse odata. nimic. atunci Doamna Toamna scoase bateriile din bagheta magica si puse altele noi, apoi atinse din nou  bradul. nimic. bradul ramanea verde. Toamna ridica din umeri, apoi zambi sagalnic si pleca mai departe, caci avea multa treaba.
   dupa ce Toamna pleca din padure, copacii ramasi fara frunze incepura sa scârţâie a jale: ce ne facem fratilor, ca am ramas in izmene si acusica vine iarna?
atunci un greiere le povesti cum merge el sa ceara in fiecare iarna graunte de la furnica, de ce sa nu merga si ei sa ceara de la brad niste clorofila?
zis si facut! toti copacii pornira, cu mic cu mare, catre brad, sa-i ceara clorofila cu care sa faca frunze noi, cu care sa se imbrace in timpul iernii.
drumul asta dura cam o luna, caci copacii merg f incet, ca sa nu observe oamenii. astfel ca pe la sfarsitul lui noiembrie ajunsera la brad si ii spusera ce si cum, dar bradul nici nu vru sa auda de asa ceva.
- abia mi-ajunge mie pana vine Domnisoara Primavara, de unde sa va dau si voua? le spuse el.
copacii se cam suparara si o luara inapoi, taras-grapis, catre radacinile lor.
- macar daca am avea niste izmene mai groase, spuse un copac mai hatru, iar ceilalti rasera cam stramb.
   ramas singur, bradul incepu sa se pregateasca pt prima zapada, tare mult ii placea sa-si aranjeze zapada pe crengi cat mai frumos, chiar urmase un un curs prin corespondenta de ikebana. dar zapada nu venea ( el nu auzise inca de incalzirea globala). asa ca incepu sa picoteasca.
   
intr-o zi, pe la inceputul lunii decembrie, in padure sosi un om cu un topor care incepu sa intrebe in stanga si in dreapta care-i cel mai frumos copac din padure. copacii, care stiau la ce foloseste toporul si pt ca nu le trecuse supararea pe brad ii spusera:
- bradul! bradul e cel mai frumos din toata padurea! si ii aratara directia in care locuieste.
ajuns la brad, omul isi scuipa in palme, lua toporul in mana si incepu sa izbeasca cu sete la baza bradului. in zadar incepu bradul sa se vaite, sa ceara ajutor de la ceilalti copaci, toti se faceau ca nu aud si nu vad nimic. apoi bradul se prabusi si lesina de durere. omul il duse pana oras, unde il vandu pt 3 arginti.

 

***************

fine del primo tempo. questa e un storia cam lunga, m'a que faciamio?

 

ciorna

robotul imblinzit de pisica

epopea lui ghilgames

===============

genealogia lui m2:tatal =veriga-lipsa/mama=eva

Insemnarea a fost salvata

Vine, vine craaaciunul
Se asterne-n toata tara
braduleti avem prin munti
Hai sa ii taiem, adulti.

Sfaturi de la Mos: 

cum se transforma raul in bine? cand dai de si mai rau, raul anterior devine mai bine.

exemple practice: daca papi o mancare care ti se pare cam sarata, mai pune niste sare! acum vei spune: inainte era totusi mai buna!

 

pt ca n-am bani de bradut mi-am taiat nucul ala ecologic din gradina si o sa-l vopsesc verde; mai ramane sa vad cum il introduc in camera de bloc. abia acum mi-am dat seama ce rasism dom'le, dintre atitia copaci si pomi doar bradul are voie sa fie impodobit...

asasdf

"risipei se deda florarul."
dar daca nu sunt Florar?

ma pot eu deda risipei?

ntz, ntz, ntz!

Ce titlu sapun?

mai demult ma uitam spre viitor fara nicio ingrijorare, oricat de departe.
ba chiar incercam sa-l modelez, credeam ca viitorul e asa, ca o plastilina.
acum stiu ca

nu e din plastilina, e din ceva a dreaqului de tare, tre' sa ai unelte bune daca vrei sa-l mai modifici pe ici pe colo, prin partile secundare.

mai stiu ca aveam impresia ca viitorul e undeva departe.
acum stiu ca

uneori te asteapta la ceva colt si pac! iti da cu ceva ciomag in tartacuta; fff rar te asteapta la colt cu o floare in mana, cu ceva bucurie.

d'aia ioo nu ma mai uit prea departe in viitor, ca ametesc.
acum ma uit doar asa, cum pateam la cinematograf, copil fiind, cand maica-mea imi punea palma peste ochi cand vreo tanti din film isi dadea fusta/ rochia/ sutienul jos, si eu nu trebuia sa vad. asta ma facea f curios: ce se intampla apoi? le spala? le calca? dc si le dadea jos??? cand mana mamei se ridica de pe ochii mei curiosi, tanti era din nou imbracata si, nu stiu dc, de obicei fuma o tigare.

oare si viitorul va fuma o tigare cand mi se va lua negura asta de pe kreer? 

Permutari

eu cu mine

tu cu tine
apoi
eu cu tine
tu cu mine
apoi
tine in mine
mine prin tine.

tot asa
altu cu alta.

apoi
eu cu alta
tu cu altu.

******************

ps daca cineva reuseste sa inteleaga ceva, il rog sa-mi spuna si mie care e predicatul aici???

Cercul

Mergeam pe drum. Era luna, asa, toamna.
Si mă ajunge din urma si trece pe langa mine
Un cerc.
O tuturiga mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urma: I-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturiga
Nimeni...
Si, la urma, cine se-l azvarle,
Ca era mare si greu - ca o sina de roata
de car.

Mă uit inainte; cercul isi vedea de cale.
Se-nvartea repede, repede si facea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal
- Il vazusi, mă?
- Il vazui. Si incepe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scapat,
Numai Spanu, mai are butii de vin asa de mari,
Pleca si se varsa putina...
Ne miram noi asa si ne dam cu parerea,
Asta al lui Calota se facuse alb, il cam
speriase

Dracovenia,
Si mai apare si Gligorie.
- Il vazusi, mă?
- Nu-l vazui. Ce să vad?
- Cercul?
- Care cerc?
Ghita al lui Calota s-a aplecat si i-a aratat
Urma în tarana. Lasase o urma ca de roata
de car.
-E, cate urme de roti nu sunt pe drum!

Cercul a trecut, asa, valantoace, prin tot
satul.
Unii iI vedeau, altii nu.
Asa, cam din trei, pe langa care trecea,
Doi iI vedeau, unul nu...
Stand noi asa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuva mare...
Si vedem nori de praf...
- Dati-va la o parse, ca vine... Se-ntoarce...
Venea cercul de la deal, parca se inrosise putin
De-atata alergat, de-atata inspectie în
Comuna Bulzesti...

Venea dinspre Pradatorul, trecuse ozaca
prin Fratila
L-am apucat de mana pe Gligorie:
- Il vezi, mă?
- Ce să vad?
- Cercul
- Care cerc?
- Asta de trece acum pe langa noi?
Tu n-auzi ca se cutremura pamantul, vuieste,
scoate praf...
- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu vad nimic.

Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: să fi zis
Ca e roata de cabrioleta? nu, ca n-avea spite...
Si prea lumina... E asa ca o aoreola de sfant...
Ca si când capul vreunui sfant s-ar fi rostogolit
în praf
Si aoreola lui il poarta ca o sina...
Si-l imbraca în stralucire...
Mergea vajaind... Si se infierbantase de-atata
invartit,
Scotea scantei, când se atingea de cate
o piatra.
Prin Seculesti, acum era aici la Gura Racului
si precis
Voia să meargă ,si-n Natarai la vale...

M-am dat mai aproape si i-am simtit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie... a spuma
de geometrie,
Adica esenta esentelor...
Am cazut în genunchi,
Asa de usor si de delicat atingea pamantul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calca prin Bulzesti, parca-ar fi mers
Pe luna, tu-i mama masii!
Mă trecusera fiorii si aproape să-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.

- E, acum iI vazusi? L-am mai intrebat odata
Pe Gligorie, care-si scotea pamantul
de sub unghii
Cu un chibrit.
- Ce să vad?
- Cercul.
- Care cerc?
- Atunci... du-te unde plecasi, ba orbetule!
Ca eu n-am ce discuta cu astia, care nu vad
decât
Ce le arata muierea!
- Hai, mă, iI trag pe-al lui Calota...
Avusei noroc mare cu tine,
Ca fusesi aici... ca altfel,
Ne-ar fi povestit cercul în toata lumea,
Ce orbeti sunt în comuna asta.

Povestea cu cercul de foc, venit în inspectie
A circulat mult la noi, din gura în gura.
N-a reusit s-o stinga nici razboiul al doilea,
Abia mai tarziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi

Si, pana la urma, au biruit ai care nu-l
vazusera.

 

                                   Marin Sorescu

 

 

Bradul lui Mos Craciun

( pt f. lui A. )  siiiiiiiii pt cineva din San Antonio :))

Era ajunul craciunului.

parintii lui darius, un baietel de 7 ani, s-au dus in oras dupa
cumparaturi iar el a ramas singur acasa. darius era un copil foarte
cuminte si locuia intr-o casuta la munte,  aproape de o padure
mare de brazi. toata lumea il cunostea si iubea pe darius.

mama lui i-a spus la plecare sa fie cuminte si darius i-a promis ca asa va fi.

Mai intai s-a jucat afara in zapada cu colegii de scoala apoi,
cand colegii au plecat, a intrat in casa, s-a jucat un pic cu pisica, a
colorat putin, dar, cand s-a inserat, a inceput sa se nelinisteasca si
mergea mereu sa se uite pe fereastra sa vada daca se intorc parintii lui.
dupa un timp s-a hotarat sa le faca o surpriza parintilor si sa le iasa
in intampinare pt ai ajuta la bagaje.

zis si facut! s-a imbracat bine si a plecat pe cararuia care ducea catre oras.

Mergand pe drum, darius se oprea din cand in cand si, cu mana streasina la ochi, se uita in departare cu ochii mijiti, cum il invatase odata un vultur la care ii pansase mai demult o aripa rupta; dar nici urma de parintii sai.
Mai merse el ce mai merse, apoi, dintr-o data, totul deveni negru. intunericul noptii acoperise brusc totul, asa ca darius se hotara sa se intoarca repede acasa.
mersul pe zapada era insa greu, uneori se adancea in omat pana la
genunchi, asa ca era tot mai obosit.

din pacate acasa pisica adormise pe cuptor si uitase sa aprinda un
felinar in dreptul ferestrei, pt cei rataciti in timpul noptii.

dar darius stia directia spre casa si cum era un baietel curajos
mergea fara sa se opreasca. deodata insa ajunse in fata unui brad mare: abia atunci isi dadu seama ca pierduse cararea. era noapte, se pierduse si ii era frig. tot curajul lui se topi. se sprijini cu spatele de
brad si incepu sa planga in hohote. batranul brad simti niste vibratii
ciudate si se trezi. apoi il pipai usor pe darius cu ramurile sale si
il recunoscu imediat.
"darius s-a pierdut!" spuse el celorlalti brazi, iar brazii repetara
de-a lungul si de-a latul padurii: "darius s-a pierdut!". de la atata
freamat se trezira si veveritele si iepurii si caprioarele. toate
hotarara sa merga la darius si sa-l ajute cumva, caci era prietenul lor.
batranul brad il ridica usor pe darius pe crengile lui mari si incepu
sa-l legene usor. ca sa nu-i fie frig veveritele se lipira de el si-l
acoperira cu cozile lor stufoase pt a-l incalzi.
cu toti prietenii linga el si dand de caldura, darius se simti linistit si adormi.
Dar brazii stiau ca era noaptea de craciun si s-au gandit ca si darius
trebuie sa se bucure de aceasta sarbatoare. asa ca se pusera sa-l
pandeasca pe mos craciun.
cand ii vazura sania zburand pe deasupra lor, il chemara si ii
explicara ce patise darius. mos craciun stia ca darius era un baiat
foarte cuminte, el stie totdeauna tot-tot despre toti copii, asa ca lua
un nor plin cu fulgi de zapada si il cernu peste cel mai mare brad din
padure, dupa care adauga multe stele si fire de argint. apoi o ruga pe
doamna Luna sa-l lumineze si il trezi usurel pe darius.
acesta deschise ochii si fu foarte uimit sa-l vada pe Mos Craciun, care
avea o barba alba imensa, si care ii arata un brad mare-mare cu totul
si cu totul de argint care stralucea si lumina toata padurea.

- Darius, pt ca ai fost cuminte anul asta si pt ca acum nu esti acasa, ti-am impodobit chiar eu bradul de Craciun, spuse Mosul.

apoi il vazu pe mos craciun cum se urca in sania lui trasa de cei
2 reni, vazu si un sac mare-mare plin de jucarii in sanie si....adormi
la loc.
a2a zi dimineata parintii l-au gasit adormit pe crengile batranului brad.
ajuns acasa, Darius gasi in cizmulitele lui cadourile de la Mos Craciun, adica: ciocolata cu conexiuni, bomboane si multe jucarii. mai tarziu se apuca sa le povesteasca prietenilor ce i-a adus lui Mos Craciun, adica ciocolata, bomboane, jucarii si... un brad mare-mare de argint.
- era un brad imens, mai inalt decat casa noastra si stralucea asa de
tare ca lumina toata padurea, le spuse el. Chiar Mos Craciun l-a
impodobit, doar pt mine!
dar nimeni nu a vrut sa-l creada. si totusi era adevarat.

mult timp dupa aceea darius si-a amintit de bradul acela magnific de argint care luminase doar pt el in noaptea acea de craciun.
uneori si acum, dupa ce s-a facut om-mare, mai viseaza intamplarea, dar nu le poate povesti celorlati oameni mari pt ca ei nu cred in minuni.
dar voi, copii, il credeti, nu???

P.S. (14.12.2009): mi-au stricat asezarea in pagina cu ocazia mutarii fortate pe noua platforma...am incercat sa repar cate ceva dar nu prea am reusit. Oricum, nu o mai citeste nimeni...daca as sti ca ar mai fi cineva care citeste, as povesti si partea a2a... ehhhhh

axiome

Axioma nambar uan:

1. cei plictisiti nu pot fi fericiti.

axioma nambar too:

2. un om nefericit nu poate fi fericit.

 

   Azi vb de axioma 2 ca-i mai interesant si asa am ioo chef.

deeeeci, primul lucru pe care tre sa-l faca omu' nefericit este sa se intrebe: de ce is io nefericit? ha? hai, intreaba-te si tu, chiar daca consideri ca tu nuuuu, nu esti din ala, puah, puah...

astept.

inca astept.

poti sa-ti pui intrebarea si in "interior", adica in cap, adica fara sa-ti misti buzele ( chestia asta cu vb interior ioo inca nu am inteles-o, cum naiba vb noi pe dinauntru? adica cum se formeaza vocalile, consoanele, diftongi, triftongi... )

sper ca ti-ai pus intrebarea, asa ca hai  sa aberam mai departe, in sensul ca tu citesti iar ioo tastez.

( hmmmm, mi-am amintit de asociatia aia a alcoolicilor anonimi care tot apare prin filme, daca s-ar infiinta asociatia oamenilor nefericiti, s-ar intinde un-doi pe toata planeta )

acu' tre sa inventariezi cauzele nefericirii tale:

1. 2.. 3... 4.... 5.....

apoi iei o coala de hartie si te desenezi pe tine nefericit, apoi o mototolesti, sari de fo 3 ori pe mototolita (ce cuvant frumos, totusi nu are nici o legatura cu lollitta  ) rostind diverse incantatii stamosesti, apoi o rupi in bucatele cat mai mici pe care le arzi, iar cenusa o arunci in ceva apa curgatoare locala, duca-se pe pustii...

(idee: daca intri intr-un incontrolabil, iesirea se poate realiza doar tot printr-un incontrolabil, adica logica cu logica  si irationalul cu irationalul)

 

deci am ramas la cauze, mai vb si maine ca mi s-a facut foame, deci sunt nefericit; daca gasesc ceva bun prin frigider, o sa fiu fuarte fericit!

 

 

ancore:

sa zicem ca esti cu barcuta ta pe oceanul vietii.

 

cele 2schisme ale veblogului + gugle reader

10 negrii mititei si-au facut un blog