A fost odata un castel.
si in castelul asta traia o printesa, normal.
pe vremea aceea toate printesele locuiau in castele, iar printii
apareau de nu se stie unde, totdeauna calari pe cate un cal alb. in
vremurile acelea lucrurile erau normale, nu ca acum. tocmai din cauza
asta oamenii se cam plictiseau, mai ales printesele.
printesa noastra, care se numea Zefirul Zorilor, nu era insa ca
celelalte printese, ea picta cat era ziua de lunga.
Intr-o zi Fat Frumos, care avea o harta cu toate castelele cu printese,
reusi sa ajunga si la castelul pe care il stapanea Zefirul Zorilor.
dupa ce batu la usa ii spuse calului:
-Buey, calule, tu sa stai pe loc, in drept cu fereastra. eu urc in turn la
prinţesă, da' daca vine zmeul, o sa sar drept pe tine si fugim
repede-repejor.
Calul, ce sa zica, sa duce si parcheaza in drept cu fereastra.
dupa ce printesa intreaba la interfon cine e si se lamuri ca e fat frumos, ii deschide cu telecomanda usa grea de stejarr.
Fat Frumos urca si ramane mirat ce de tablouri erau in tot castelul.
apoi printesa il invita sa se aseze la masa si il intreba cu ce sa il
serveasca: lichior rubiniu de trandafiri, şnaps verde de menta, rachiu
galben de pere sau poate absint? fat frumos alese absint pt ca nu stia
precis ce e, iar Zefirul Zorilor ii prepara o stacana mare din care
apoi se pusera sa zzorbeasca amandoi.
dupa un timp absintul le dezlega limbile, care fusesera f incalcite la inceput.
apoi printesa incepu sa-i vb lui fat frumos ca si cand vorbele ei ar fi
fost niste culori cu care dorea sa coloreze spatiul dintre ei doi.
datorita ei, fat-frumos a izbutit sa vada frumusetea chipurilor de
oameni din tablourile de pe pereti, apoi a descoperit ce nuanţa
minunata de verde are absintul daca versi din greseala pe fata alba de
masa, apoi a inteles ca peretii castelului nu sunt roz, cum credea el,
ci au culoarea unui grapefruit putred. apoi printesa ii arata un bonsai
delicat si il compara cu o fata despletita. urmarira apoi impreuna o
furnica ce incerca sa escaladeze micul bonsai, care se pare insa ca se
gadila, caci se scutura din cand in cand. au ras cu multa pofta, asa
cum de mult niciunul dintre ei nu mai râsese.
fat frumos a inteles atunci ca aceasta printesa ii daruise un suflet nou si un nou mod de a vedea lucrurile.
Dar deodata se auzira ciocanituri puternice la usa. Fat frumos isi
aminti de zmeu, deschise fereastra si, fara sa sovaie, se arunca in gol.
printesa debarasa repede masa, se aranja un pic si deschise. cand colo, la usa, calul:
-Bai, spune-i lu' Fat Frumos c-afara ploua, asa ca-l astept aici, in hol.
si in castelul asta traia o printesa, normal.
pe vremea aceea toate printesele locuiau in castele, iar printii
apareau de nu se stie unde, totdeauna calari pe cate un cal alb. in
vremurile acelea lucrurile erau normale, nu ca acum. tocmai din cauza
asta oamenii se cam plictiseau, mai ales printesele.
printesa noastra, care se numea Zefirul Zorilor, nu era insa ca
celelalte printese, ea picta cat era ziua de lunga.
Intr-o zi Fat Frumos, care avea o harta cu toate castelele cu printese,
reusi sa ajunga si la castelul pe care il stapanea Zefirul Zorilor.
dupa ce batu la usa ii spuse calului:
-Buey, calule, tu sa stai pe loc, in drept cu fereastra. eu urc in turn la
prinţesă, da' daca vine zmeul, o sa sar drept pe tine si fugim
repede-repejor.
Calul, ce sa zica, sa duce si parcheaza in drept cu fereastra.
dupa ce printesa intreaba la interfon cine e si se lamuri ca e fat frumos, ii deschide cu telecomanda usa grea de stejarr.
Fat Frumos urca si ramane mirat ce de tablouri erau in tot castelul.
apoi printesa il invita sa se aseze la masa si il intreba cu ce sa il
serveasca: lichior rubiniu de trandafiri, şnaps verde de menta, rachiu
galben de pere sau poate absint? fat frumos alese absint pt ca nu stia
precis ce e, iar Zefirul Zorilor ii prepara o stacana mare din care
apoi se pusera sa zzorbeasca amandoi.
dupa un timp absintul le dezlega limbile, care fusesera f incalcite la inceput.
apoi printesa incepu sa-i vb lui fat frumos ca si cand vorbele ei ar fi
fost niste culori cu care dorea sa coloreze spatiul dintre ei doi.
datorita ei, fat-frumos a izbutit sa vada frumusetea chipurilor de
oameni din tablourile de pe pereti, apoi a descoperit ce nuanţa
minunata de verde are absintul daca versi din greseala pe fata alba de
masa, apoi a inteles ca peretii castelului nu sunt roz, cum credea el,
ci au culoarea unui grapefruit putred. apoi printesa ii arata un bonsai
delicat si il compara cu o fata despletita. urmarira apoi impreuna o
furnica ce incerca sa escaladeze micul bonsai, care se pare insa ca se
gadila, caci se scutura din cand in cand. au ras cu multa pofta, asa
cum de mult niciunul dintre ei nu mai râsese.
fat frumos a inteles atunci ca aceasta printesa ii daruise un suflet nou si un nou mod de a vedea lucrurile.
Dar deodata se auzira ciocanituri puternice la usa. Fat frumos isi
aminti de zmeu, deschise fereastra si, fara sa sovaie, se arunca in gol.
printesa debarasa repede masa, se aranja un pic si deschise. cand colo, la usa, calul:
-Bai, spune-i lu' Fat Frumos c-afara ploua, asa ca-l astept aici, in hol.
apoi acu' nu mai pot da inapoi,tre' sa pun finalul2 carele l-am clocit mai pe inserate,e un final mai degraba cromatic
RăspundețiȘtergeresiiiii nu ma poate opri nime-nime ca se loveste de cooonstiinta mea de artist, p'asta am invatat-o dintr-un documentar cu Madonna care, la observatia politiei canadiene ca va fi amendata dak mimeaza sexul pe scena, le raspunde ca n-au decat,ea pe scena se comporta potrivit constiintei sale de artist, nu poate schimba nimic.
dar o sa cloocesc p'orma si un final feericit, cu multe artificii,sampanie,alea-alea...
mai bine lasa-te de sacrificii si baga niste ar-ti-fi-cii!!!... ;)
RăspundețiȘtergereio ziceam o umbrela pentru cal, ca sa nu mai plece din parcare :))) si sa nu-i mai deranjeze pe cei doi care degustau absint in turn.
RăspundețiȘtergereps
oare cum o fi absintu' asta?...
pps
finalu'2 e cel cu parasuta pe care o incurca cu sacul de ovaz al calului/:)
si adik vrei sa-l omori pe Fat Frumos???
poi ioo ce-am scris in poveste,greenfield, ca pe vremuri lucrurile errau mai normale (cel putin asa credem noi acu')
RăspundețiȘtergeredaaaaa' vb poetului " bucurosi le-om duce toate" , asa ca tre' sa ne adaptacim la noile conditii, alfel n-are cum sa se traga viitorimea din noi
ce chestie dom'le cum s-au pus si carpatii astia intre noi...
ratoaneeeeee!! she mai fashi? nu ti s-au devalorizat activele? da' pasivele?
RăspundețiȘtergereadicatelea trebuia zzdrobit si caluu? poi cum? sa-l ţâpe pe fereastra si pă dânsul?
(sper ca este verbul cela in DEX)
iote,unicornu'i mai milos, il arunca pe dl Cal pa fereastra da'i da o umbrela pa post de parasuta
ioi, sa nu uit sa adaug final2 care un pic ii sadic, da' arta cere sa-cri-fi-cii!
... calului ii trebuia o umbrela! doar atat. :)
RăspundețiȘtergerepoa' nu o crezi dak 'ti spun ca aici ninge de azi dimineata!
RăspundețiȘtergerebueyyyy, voi sunteti in alta lume!!!
Noi sau voi? Parca la voi era clima mai blanda:) Inseamna ca s-au inversat meridianele:))))
RăspundețiȘtergeretrebuia zzorbit si caluu!:))))
RăspundețiȘtergerehappy end??? se aranjeaza. si ioo astept de mult.
RăspundețiȘtergeregreenfield, dintr-un banc evident. daaaaa' deja incepe sa-mi para rau, cred ca partea de banc o sa dispara
n-as fi crezut ca o sa ma chinui atat la partea cu culori, p'aici e tot zapada, asa ca lumea e in alb si negru
Nu-ti face griji, nu stie toata lumea bancul, nu e new wave:)))
RăspundețiȘtergereIar partea colorata e frumoasa, are si verde:D
Aici e soare, e primavara, urmele de zapada s-au dus demult:)
ops! :(( a facut buba! :(
RăspundețiȘtergeresi eu totusi astept un basm cu happy end.
Cred ca povestea asta are la baza o poveste reala...adica un banc? Din cata literatura populara cunosc:)
RăspundețiȘtergere