...atunci printesa inlemni o secunda.
apoi murmurmura ca pt sine "omul este o trestie ganditoare si beutoare de absint. dak arunci trestia asta pe fereastra, in loc ca ea sa pluteasca deasupra tuturor frumusetilor acestui pamant, se va lasa atrasa de şforţa intunecata a gravitatiunii si va cadea, evident in jos, desi ar putea, daca ar vrea suficient de tare, sa cada si in susu, spre Luna sau spre Soare sau alte galaxii.
iar consecinta acestei atrageri in josu nu va intarzia sa apara: trestioara se va zzdrobi de coaja pamantului si animalutele acelea mici, care nu se afla intamplator p'acolo, vor incepe sa morflaiasca trupul trestiei, transformand-o in alte chestii, mai utile naturii.
iar consecinta acestei atrageri in josu nu va intarzia sa apara: trestioara se va zzdrobi de coaja pamantului si animalutele acelea mici, care nu se afla intamplator p'acolo, vor incepe sa morflaiasca trupul trestiei, transformand-o in alte chestii, mai utile naturii.
se spune ca...- si aici printesa fugi repede la fereastra - din fiecare trestie se ridica un fel de abur, care e cu atat mai mare cu cat trestia ganditoare a fost mai buna.
chiar in clipa aceea din Fat Frumos incepu sa se ridice o abureala care isi tot schimba culoarea: era cand verde, cand rosie, apoi mov, purpuriu, trecea prin toate culorile curcubeului dar atingea si nuante nemaivazute. Printesa trase repede un sertar, scoase un navod si il arunca peste abureala aceea.
apoi lua un sevalet nou, il fixa in dreptul ferestrei si incepu sa picteze scena: Fat frumos, cu pielea alba ca laptele, cu parul negru ca hmm abanosul, parca dormea strivit pe stanca neagra de granit pe care era asezat vechiul castel. pârâiaşe firave de sange rosu alergau sa vesteasca tuturor trista intamplare. deasupra trupului se zbatea sub navod sufletul care lua pe rand diverse culori.
dupa ce citi toate randurile anterioare, Calul izbucni in plans, lua o umbrela mare si se arunca si el pe fereastra. desi umbrela era de fabricatie chinezeasca, ea nu reusi sa asigure o cadere lina bietului animal asa incat si acesta se zzdrobi de stanca neagra, alaturi de stapinul sau cu care invinsese atatea si atatea mori de vant.
printesa ofta si se duse sa-si mai aduca cateva tuburi de vopsea acrilica, pt ca_Calul era o pata f mare de culoare.
cand se intoarse, in ferestra o astepta Fat frumos cu doua aripi albe de inger. trupul era ca nou, iar printesa, privindu-l asa gol si cu cele 2 aripi falnice, simti un junghi in inima.
- printeso, ii spuse bland fat frumos, tare mult mi-a placut de tine si de lumea care mi-ai aratat-o, dar pt ca nu ai avut grilaj la fereastra s-a intamplat ce s-a intamplat. eu de-acum m-oi duce peste 9 mari si 99 de tari, nu stiu ezact dc. dak vrei sa rupi blastamul care ma apasa acum, si sa ma intorc la tine, trebuie sa-mi faci o camasa, niste pantaloni si o cravata din urzici si in tot timpul asta nu o sa poti vb cu nime.
apoi fat frumos incaleca pe calul sau, care intre timp se transformase intr-un pegas de toata frumusetea, si plutira lin spre linia orizontului, pe deasupra tuturor frumusetilor acestui pamant.
Zefirul Zorilor nu mai zise nimic, lasa tabloul neterminat si alerga repede sa culeaga cat mai multe urzici.
Mai departe nu stiu ce s-a intamplat, eu am gasit tabloul asta pictat pe jumatate in pod si pt ca nu stiu sa-l pictez spre al termina, m-am gandit sa pun cuvintele astea pe sevalet in locul culorilor, poate inventez ceva moda...
chiar in clipa aceea din Fat Frumos incepu sa se ridice o abureala care isi tot schimba culoarea: era cand verde, cand rosie, apoi mov, purpuriu, trecea prin toate culorile curcubeului dar atingea si nuante nemaivazute. Printesa trase repede un sertar, scoase un navod si il arunca peste abureala aceea.
apoi lua un sevalet nou, il fixa in dreptul ferestrei si incepu sa picteze scena: Fat frumos, cu pielea alba ca laptele, cu parul negru ca hmm abanosul, parca dormea strivit pe stanca neagra de granit pe care era asezat vechiul castel. pârâiaşe firave de sange rosu alergau sa vesteasca tuturor trista intamplare. deasupra trupului se zbatea sub navod sufletul care lua pe rand diverse culori.
dupa ce citi toate randurile anterioare, Calul izbucni in plans, lua o umbrela mare si se arunca si el pe fereastra. desi umbrela era de fabricatie chinezeasca, ea nu reusi sa asigure o cadere lina bietului animal asa incat si acesta se zzdrobi de stanca neagra, alaturi de stapinul sau cu care invinsese atatea si atatea mori de vant.
printesa ofta si se duse sa-si mai aduca cateva tuburi de vopsea acrilica, pt ca_Calul era o pata f mare de culoare.
cand se intoarse, in ferestra o astepta Fat frumos cu doua aripi albe de inger. trupul era ca nou, iar printesa, privindu-l asa gol si cu cele 2 aripi falnice, simti un junghi in inima.
- printeso, ii spuse bland fat frumos, tare mult mi-a placut de tine si de lumea care mi-ai aratat-o, dar pt ca nu ai avut grilaj la fereastra s-a intamplat ce s-a intamplat. eu de-acum m-oi duce peste 9 mari si 99 de tari, nu stiu ezact dc. dak vrei sa rupi blastamul care ma apasa acum, si sa ma intorc la tine, trebuie sa-mi faci o camasa, niste pantaloni si o cravata din urzici si in tot timpul asta nu o sa poti vb cu nime.
apoi fat frumos incaleca pe calul sau, care intre timp se transformase intr-un pegas de toata frumusetea, si plutira lin spre linia orizontului, pe deasupra tuturor frumusetilor acestui pamant.
Zefirul Zorilor nu mai zise nimic, lasa tabloul neterminat si alerga repede sa culeaga cat mai multe urzici.
Mai departe nu stiu ce s-a intamplat, eu am gasit tabloul asta pictat pe jumatate in pod si pt ca nu stiu sa-l pictez spre al termina, m-am gandit sa pun cuvintele astea pe sevalet in locul culorilor, poate inventez ceva moda...
Ce-ti doresc eu tie, dulce em:
RăspundețiȘtergereFiarba sampania-n cupe, spumege pocalul,
Dar nu prea multe, ca te ametesc;
Cãci ramine stinca, desi moare banul,
Dulce em, asta ti-o doresc.
adicatelea da! mai demult nu eram conditionat financiar,acu' se pare ca da
RăspundețiȘtergereiote,par exemplu, nu mai am asa mult timp pt blog, mi s-a paraginit,s-a prafuit,vai de capul lui...
cel mai bine e sa fii bogat si vesel si stoic si sa iubesti si sa fii iubit si sa fii sanatos si gata.
atunci io asta iti doresc... dar fara "gata"! :)
RăspundețiȘtergereadicatelea povestitorul era conditionat financiar! pai nu era mai bine sarac si vesel?...
RăspundețiȘtergerenu mai tin minte cum era cu portocala. tre sa dau un refresh.
atunci sa-ti doresc sa fi gros la piţule? /:)
ahhh, azi nu stiu dak oi putea găta trilojia. ieri,cand j'ai écrit finalu' trist (da' cromatic!) ieram vesel financiar, azi, pa quand tre' sa ecrivez finalul cu hepiendu', mi-s trist la piţule.
RăspundețiȘtergerece bine zicea poetul: era pe cand nu se vedea, azi sa vede da' s-o gătat.
dupa cum se observa mai susu, un nou limbaju sa naste pa net,buey ce elastica-i limba noastra, a blogarilor ce surfam pe valurile netului.( mi-am amintit de Puortocala mecanica, brrrrrrrrrr!!!!!!!!!!!)
"dak vrei sa rupi blastamul care ma apasa acum, ... trebuie sa-mi faci o camasa, niste pantaloni si o cravata din urzici...", io zic ca la cravata putem sa renuntam ;)
RăspundețiȘtergereps
astept si io finalul trilojiei tale...asa ce-mi plac lucrurile care vin cate trei :))
apoi Fat frumos nu-i alco, nici afem, e doar barb. or,inca de pe vremea lui ghilgames se stie ca barb sunt mai primitivosi,mai salbaticiosi la inceput.
RăspundețiȘtergeredaaaaa' dak stii sa dai cu ei de pamant,sa transformeaza in niste angeli,adicatelea tre' imblanziti
apoi oi purcede si la partea nambar tri,ca sa pot zice ca am tras o trilojie-n tătă regula.
ce talente ascunse au personajele basmului tau! Fat frumos e alcoo..., 'mneaei pictoritza si lecturatoare de cujetari filozofice, calul e posesor de materie cenusie si corzi vocale adaptate vorbirii si in plus, presimt ca voi citi si partea a treia, cea cu hepiendu'.
RăspundețiȘtergere