În seara când s-au întâlnit,
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta.
El o priveste dragastos,
Raspunde ea privind în jos:
„Ma cheama Hanny...
El o priveste amoros,
E luna Mai – si ce frumos
Noaptea pe luna!
Ascunsi pe-o banca, ei si-au dat
Atuncea primul sarutat,
În voie buna.
El este pictor si sculptor,
Un tânar, doar începator,
Având curajul.
Multi ani de zile la un loc,
Au dus flamânzi si fara foc
Concubinajul.
Apoi comenzi vin nencetat
Si lauri multi l-au consacrat,
E-o bogatie!
Menajul lor, asa placut,
Din vina lui a început
Cam prost sa mearga.
Atunci îi spuse: „Draga mea,
De-acuma bani eu pot avea
Câti o sa-mi placa,
Dar eu si sa ma-nsor as vrea,
Pe când tu stai în calea mea;
Mai bine pleaca!
Vezi plicul asta, poti sa-l iei.
În el ai zece mii de lei,
Te du cu bine! ”...
Vazând ca fostul ei amic
O pretuieste la un plic
‘Napoi l-întinde:
„Ia-ti înapoi bancnotele
Sunt o fetita domnule,
Ce nu se vinde!...”
Ea disparu – el se-nsura.
O data, de la Opera,
Venind acasa,
La poarta lui el observa
O dama care-l astepta,
Stând rusinoasa:
„Eu sunt iubita ta din Mai,
Pe care-adesea o chemai
„Scumpa ta” Hanny.
Din ziua când ne-am despartit,
Ah, cât de mult am suferit!
Trecut-au anii...
Privind spre dânsa rusinat
El vina lui si-a constatat
Si-si dete seama,
Ca nu-i nici dânsul multumit,
Si de pe cotul ei, smerit,
Luând o scama,
Îi spuse: „Draga mea, nici eu
O stie bunul Dumnezeu,
N-am fost ferice.
Desi era sub zero grade,
El în genunchi deodata-i cade:
„Ma iarta, Hanny!”
Înduiosata, ea i-a pus
Pe crestet, mâna ei, de sus,
Zicând: „În fine,
Decât sa nu te vad de loc,
Sau tot flamând si fara foc,
Si-asa e bine!...
”
Morala
Astfel, iubite cititor,
S-a încheiat idila lor
Far’ sa se stie
Unde anume, când si cum,
Sculptorul si-a pierdut pe drum
A lui sotie.
(Din volumul „Cântice tiganesti”, MRP)
Ea se-ndrepta cu pas grabit
Spre locuinta.
El o priveste dragastos,
Raspunde ea privind în jos:
„Ma cheama Hanny...
El o priveste amoros,
E luna Mai – si ce frumos
Noaptea pe luna!
Ascunsi pe-o banca, ei si-au dat
Atuncea primul sarutat,
În voie buna.
El este pictor si sculptor,
Un tânar, doar începator,
Având curajul.
Multi ani de zile la un loc,
Au dus flamânzi si fara foc
Concubinajul.
Apoi comenzi vin nencetat
Si lauri multi l-au consacrat,
E-o bogatie!
Menajul lor, asa placut,
Din vina lui a început
Cam prost sa mearga.
Atunci îi spuse: „Draga mea,
De-acuma bani eu pot avea
Câti o sa-mi placa,
Dar eu si sa ma-nsor as vrea,
Pe când tu stai în calea mea;
Mai bine pleaca!
Vezi plicul asta, poti sa-l iei.
În el ai zece mii de lei,
Te du cu bine! ”...
Vazând ca fostul ei amic
O pretuieste la un plic
‘Napoi l-întinde:
„Ia-ti înapoi bancnotele
Sunt o fetita domnule,
Ce nu se vinde!...”
Ea disparu – el se-nsura.
O data, de la Opera,
Venind acasa,
La poarta lui el observa
O dama care-l astepta,
Stând rusinoasa:
„Eu sunt iubita ta din Mai,
Pe care-adesea o chemai
„Scumpa ta” Hanny.
Din ziua când ne-am despartit,
Ah, cât de mult am suferit!
Trecut-au anii...
Privind spre dânsa rusinat
El vina lui si-a constatat
Si-si dete seama,
Ca nu-i nici dânsul multumit,
Si de pe cotul ei, smerit,
Luând o scama,
Îi spuse: „Draga mea, nici eu
O stie bunul Dumnezeu,
N-am fost ferice.
Desi era sub zero grade,
El în genunchi deodata-i cade:
„Ma iarta, Hanny!”
Înduiosata, ea i-a pus
Pe crestet, mâna ei, de sus,
Zicând: „În fine,
Decât sa nu te vad de loc,
Sau tot flamând si fara foc,
Si-asa e bine!...
”
Morala
Astfel, iubite cititor,
S-a încheiat idila lor
Far’ sa se stie
Unde anume, când si cum,
Sculptorul si-a pierdut pe drum
A lui sotie.
(Din volumul „Cântice tiganesti”, MRP)
sincer sa fiu nici nu mai am pretentii sa fie frumoasa, numai sa vina odata si sa tina cel putin cat a tinut iarna.
RăspundețiȘtergereasa ar fi corect, nu???
ghiocel pt tine si pt toti cititorii care mai e si chiar si pt cei care nu mai e...
o primavara frumoasa, emule!
RăspundețiȘtergereCalu' poti sa-l lasi la poarta... raiului!
RăspundețiȘtergereavand in vedere ca treaba e cam crizata pe pamant - pt el e mai happy-end asa.
adevaru-i ca sunt dator vandut!
RăspundețiȘtergereoi purcede maine la un happy-end.
ceva sugestii? macar pt cal?!?
pai atunci esti dator un happy-end :))
RăspundețiȘtergereIDÍLĂ= Specie de poezie lirică şi erotică din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viaţa şi dragostea în cadrul rustic♦ Iubire curată, naivă şi tinerească între persoane de sex opus (DEX)
RăspundețiȘtergereioo cre' ca s-a incheiat partea idilica dintre ei, p'orma ea a turnat fo' 5 plozi, iar el, dupe ce si-a perdut toti banii in procesele de divort, acum merge cu o sacosa jerpelita la piata dupe cartofi si varzza.
am vazut ioo continuarea asta in "Uite cine vorbeste!"(the movie) :))
si pe urma io tot nu pricep:
RăspundețiȘtergere"Astfel, ...
S-a încheiat idila lor"
cum s-a incheiat?
daca s-a incheiat inseamna ca nu mai este!
s-a incheiat idila si a inceput o relatie serioasa?
asta tre sa fie :)
silly, la intrebarea ta sa raspund nu ma duce mintea...
RăspundețiȘtergerestiu insa fff sigur ca de-a lungul unei vieti de om "cea mai importanta piesa" poarta denumiri diferite.
iote si in poezia asta:
la inceput pt amandoi cel mai important era gu-gu-lu, gu-gu-lu, desi erau"flamânzi si fara foc";
apoi apare Banul, care roade orice ( banul= ochiul dracului)
in faza tertiara, isi dau ambii doi seama ca au gresit si se intorc la gu-gu-lu.
as putea spune ca avem aici un caz fericit, e o poezie cu happy end. :))
si daca piesele se imbina dar lipseste una, cea mai importanta? cum se cheama? /:)
RăspundețiȘtergereViata e ca un puzzle, atunci cand se potrivesc piesele, mai ai o sansa, cand piesele nu se mai imbina, atunci ai o problema...
RăspundețiȘtergerecorect, corect! toata viata de fapt doar incerci, asa si trebuie :)
RăspundețiȘtergereblazatii e periculosi, ei nu mai incearca
fiecare om e altfel si fiecare are si bune si rele
eu am avut mult noroc in viata si multe ghinioane, pt ca am incercat mereu si nu imi pare rau
In viata n-ai de unde sa afli daca ai optat corect daca nu incerci:)
RăspundețiȘtergereSi pe urma, cum iti e norocul.
Bogat si nefericit, pe undeva pe la mijloc, sau sarac si fericit...?
eu o tin minte de pe vremea liceului, cand am citit-o prima data
RăspundețiȘtergeream mai cautat-o pe net, dar lipsea
e un fel de poezie-fabula in care cererea se intalneste cu oferta, apoi se despart, apoi, dupa ani si ani, se intalnesc din nou, de data asta avand ecsperienta vietii
ce bine ar fi dak am avea de la inceput mai multa experienta, cartile ar trebui sa ne ajute in sensul asta...
Daca mai dau un refresh poate se mai schimba ceva:) Vad ca ai colorat-o...
RăspundețiȘtergereE plina de substanta poezia, chiar mi-a placut:)
nici pe mine nu ma duce mintea... asta e happy-endu' promis? sau ai dat-o pe interludii? :)
RăspundețiȘtergere