dgsg

in fata ferestrei mele locuieste un copac.

 

mai are pe ramuri cateva frunze ruginii. hmmm, adica maronii. adica si mai exact, sienna raw .

 

in spatele copacului locuieste un bloc.

 

blocul are multe ferestre care se uita la mine. poate ca in spatele lor
sunt oameni. uneori vad niste umbre care se scurg dintr-o parte in
alta a ferestrelor.

 

daca ma ridic putin pe varful picioarelor, pot sa vad dincolo de blocul cu multe ferestre.

 

sunt alte blocuri. cu si mai multe ferestre. sunt comuniste toate.
si asta in care tastez ioo si cele pe care le vad. bine ca nu sunt
colorate in rosu.

oamenii care locuiesc in blocurile astea comuniste construiesc acum Capitalismul.

constructia merge ff  greu.
asta pt ca la serviciu oamenii sunt capitalisti, exploateaza sau se lasa exploatati, fiecare dupa puterile lui.

cand vin acasa, in blocurile comuniste, oamenii care se lasa exploatati ii critica pe cei care-i exploateaza. normal.

totusi constructia Turnului Babel-ian al Capitalismului avansa
incetisor spre un viitor care nu mai era de aur, dar totusi parea a fi
luminos.

Atunci a venit Criza.

fiecare a inceput sa vb alta limba. bancile, televizoarele, bursa,
guvernul, politicienii, economistii, oamenii, toti vb alta limba.

nu se mai intelege Ana cu Caiana...

constructia Turnului Capitalismului s-a oprit.

ce-i de facut? ce-o sa urmeze? social-ism nu mai vrea nimeni, cel putin deocamdata.

 

daca ma ridic si mai mult pe varful picioarelor pot sa vad dincolo de blocurile orasului meu.

 

vad muntii Carpati, carora li s-a spus asa dupa celebrele tigari de pe vremea socialismului: Carpati. oare ce mai fumeaza tractoristii in ziua de azi?

 

daca  ma ridic foarte-foarte mult pe varfurile picioarelor, dupa ce m-am suit in dealul clujului , vad capitala tarii:

Acolo, pe tine te zăresc
Cum desenezi-ntr-o căscioară.

Iar in caloriferul vechi ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme.

 

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ploua-n decembre...
Nu râde... adă umbrela!

 

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Caci criza e-napoi şi nainte,
Te uită cum ploua si-n ianuarie...
Nu râde... deseneaza 'nainte.

 

semnat: Păsări-lăţi-lungilă