Concediu blogoreic

acest blog este in concediu ....

Trandafirul (troasiem)

     Trandafirul il intreba pe fluture daca stie in ce parte e nordul. fluturele isi aminti de la geogravarza ca nordul este in partea unde creste muschi pe copac, asa ca inconjurara copacul de 3 ori, dar nici urma de muschi. atunci copacul, care ii urmarise f atent, ii intreba:
- mai pisicherilor, ce va tot invartiti in jurul meu? vreti sa faceti pisu' mic? ia vedeti-va de treaba si tuleo de aici!
- pai nene, spuse trandafirul, vrem sa stim si noi unde e nordul si cautam pe mata niste muschi, ca cica el ne arata directia.
- hahahaha, puteti sa-l cautati voi mult si bine! chiar ieri m-am epilat, n-a mai ramas nimic. dar va spun eu unde e nordul, e f simplu, vedeti turnul ala mare si alb? acolo e un oras in care traiesc niste vietuitoare care se numesc oameni, din cand in cand vin pe aici cu niste securi si ne taie, de raman pasarelele fara cuiburi. am auzit ca ne duc in niste crematorii mari si fac hartie din noi, da' eu nu cred asa o aberatie.
- iti multumim de ajutor, copacule! la buna vedere! zise trandafirul si o porni in directia aratata.
merse el ce merse, apoi se mai si hodini un pic, normal, ca doar nu-i drac. in timp ce se odihnea auzi o voce suava cantand un cantec foarte trist. il trezi pe fluture, care picotea pe o frunza de-a lui, si il trimise sa vada de unde vine o voce asa de trista. fluturele zbura in directia de unde se auzea cantecul si ajunse intr-o poienita cu sute de flori felurite, de toate culorile, iar in mijloc era o fantana. langa fantana statea un fel de cal dar care avea picioarele din spate ale unui cerb, coada era ca a unui leu si in plus avea un corn in mijlocul fruntii.
langa calul acesta ciudat statea un fel de zana, un fel de printesa, goala pusca care se spala cu apa din fantana pe parul lung de vreo doi metri in timp ce canta.
fluturele zbura repede inapoi si ii povesti tot ce vazuse trandafirului.
- deci era goala-pusca? intreba trandafirul.
- da, si ea si calul sau ce-o fi fost. chiar si florile erau...
- pai... zise trandafirul uitandu-se la fluture, adevarul e ca si tu esti gol-pusca.
- ca si tine! ceeee, tu nu esti gol-pusca?
- ba da, si copacul asta e tot gol-pusca. am impresia ca in natura toti sunt goi-pusca, da' nu stiu. hai sa mergem la printesa, sa o intrebam de ce canta atat de trist.
- hai!
 

Trandafirul (party2)

 ...si merseră ei ce merseră, pana cand Padurea de clestar se facu mica, mica, si apoi nu se mai vazu deloc. atunci Trandafirul propuse o pauza de odihna pt ca il dureau picioarele, cu care inca nu era obisnuit. fluturele fu de acord, desi el nu era deloc obosit pt ca statuse pe trandafir in timp ce acesta mergea. se trasera la umbra unui copac si, dupa ce zorbira un pic de roua, trandafirul adormi bustean.

din cauza ca era f obosit, incepu sa sforrrraie:

- sforrrrrrr, sfârrrrrrrrr, hâhâhâââââ, huhuhuuuuuu, sfârrrrr...
fluturele, care atipise si el un pic, se trezi din cauza hărmălaiei. astepta un pic sa se linisteasca treburile, dar cand isi dadu seama ca nu are nicio sansa de liniste, se apuca sa-si spele antenele. apoi isi refacu machiajul pe aripi si chiar adauga niste puncte verzi f  dragute, care se potriveau cu locul in care se odihneau. nemaiavand ce face, isi lua zborul si prinse a colinda imprejurimile.
deodata ramase inlemnit: pe una din creangile copacului sub care trandafirul sforrraia vazu un fel de fruct păros care respira si chiar sforaia, dar mai subtirel si parca mai melodios. impins de curiozitate se apropie in zbor de fructul acela paros si observa ca e un fel de animal care statea atarnat de creanga cu capul in jos. ingrozit de asa vedenie, fluturele zbura repede la trandafir si incepu sa-l scuture cu toata forta lui:
- tranda, tranda, trezeste-te!!! te-ai culcat sub un monstru!!
- ce monstru?? de unde monstru?? intreba buimac trandafirul.
- uite!!! uite, acolo!!! hai sa fugim!!!!! striga, ca din gura de sarpe, fluturele.
- ăăăăăă, ma scuzati, se auzi o voce suava de sus, mai corect ar fi monstra, pt ca sunt o femela de liliac. totusi, nu cred ca sunt chiar asa de urata. si eu as putea spune despre voi ca sunteti doi monstri, cine a mai vazut un trandafir cu picioare si maini si un fluture atat de verzuliu?
- deci esti o liliacă? intreba trandafirul si se ridica in picioare sa o vada mai bine. De ce stai cu capul in jos?
- ah, ce tanar si necopt la minte esti. ai sa inveti ca fiecare animal sta cum ii place si cum se simte mai bine. in zilele astea in care lumea e cu susu-n-jos eu am cel mai mare avantaj, pt ca vad lucrurile normal, asa cum erau odinioara. dar spune-mi te rog, unde mergeti?
- vrem sa vedem alte meleaguri, venim de la margine Padurii de clestar unde ne-am cam plictisit, nu se intampla mai nimic.
- ei, nimic. totdeauna se intampla ceva. trebuie sa stii sa privesti, trebuie sa stii sa simti. eu de exemplu stau acum cu ochii inchisi si totusi stiu exact unde esti. in timp ce vorbeam, in jurul nostru s-au intamplat mai multe evenimente pe care tu nu le-ai sesizat.
totusi, e foarte bine ca ai inceput calatoria asta, intamplarile prin care ai sa treci au sa produca modificari in interiorul tau, depinde doar de tine daca vor fi modificari in bine sau in rău.
- nu ai vrea sa-mi dai un sfat? intreba timid trandafirul.
- bucura-te de aceasta calatorie! orice calatorie trebuie sa aduca bucurie, uneori chiar fericire. necazurile sunt niste accidente, nu le da prea mare importanta. nu iti incarca sufletul cu razbunari sau cu diverse rautati pt ca odata intrate acolo, nu o sa le mai poti scoate. iti urez drum bun si sfatul meu este sa o iei catre nord, acolo vei intalni niste vietuitoare care merg pe doua picioare ca tine, dar ai grija: unele sunt f  bune iar altele sunt f  rele. trebuie sa inveti sa le deosebesti!
Apoi liliaca isi lua zborul si se pierdu intr-o directie necunoscuta...

 

                                                   - fine del a2a parte -
urma-va partea a3a: Iasomnia care provoaca insomnia

atutaleur!



 

Trandafirul

     A fost odata o Padure de clestar.

La marginea padurii traia un trandafir ffff frumos care avea culoarea rosu inchis-visiniu. in fiecare dimineata trandafirul bea o ceasca mare de roua cu un pic de cofeina, apoi isi spala frunzele si la sub-frunze. apoi nu mai avea nimic de facut caci frunzele lui se ocupau de toate maruntisurile, cum ar fi producerea clorofilei, asa ca se uita cat era ziua de lunga cand in stanga, cand in dreapta, sa vada ce fac celelalte flori, ce culori au mai inventat.

din cand in cand venea pe la el o albina cu care facea un troc f avantajos: el ii dadea un pic de polen dulce si albina ii spunea ultimele noutati de pe unde umblase. sporovaiau ei ce sporovaiau apoi albina isi umplea galetile cu polen si pleca catre stup unde o asteptau vreo doua mii de pui sa le dea papa-dulce.
mai venea uneori si un fluture cam flusturatic care ii citea poezii. la trandafir nu-i prea placeau poeziile fluturelui dar se uita totdeauna fascinat la culorile de pe aripile acestuia. ar fi vrut sa aiba si petalele lui asemenea culori, dar fluturele nu voia sa-i spuna secretul.
azi asa, maine asa, poimaine tot asa, trandafirul incepu sa se plictiseasca, din cauza ca-i mergea prea bine. (toata lumea stie ca atunci cand iti merge rau nu ai timp sa te plictisesti)
intr-o zi o intreba pe albina cum poate sa faca rost de niste aripi cu care sa zboare ca ea. albina se puse pe râs, se trinti pe jos in hohote, i se rasturnara galetile cu polen dar degeaba, nu se putea opri din râs. din cauza zgomotului care-l facea, celalalte flori devenira atente si-l intrebara pe trandafir ce e cu albina. dupa ce trandafirul le spuse ce o intrebase, un cor de chicoteli si rasete se raspandi in toata poiana, pana ajunse la marginea Padurii de clestar. aici moţăia o zana de clestar, care iesise sa se bronzeze topless un pic la soare. cand intelese despre ce e vorba din sporovaiala florilor, izbucni si ea in ras. de multa vreme nu mai rasese cu atata pofta, si-l imagina pe trandafir falfaind din aripi si nu se mai putea nici ea opri din ras.
    Asa ca toata lumea radea de se rupea, mai putin trandafirul care nu intelegea ce-i apucase pe toti si se cam supără. Zana de clestar, care avea senzori speciali cu care simti supararea trandafirului, isi puse pe ea hainele de zână, isi lua bagheta magica si porni catre trandafir. ajuns la el il intreba zambind de ce isi doreste sa zboare, iar el ii spuse ca vrea sa vada si alte meleaguri pt ca se cam plictisise aici. privindu-l şăgalnic, zâna, care simtea inca in sufletul ei clopoteii veseliei, ii spuse ca are sa-l ajute ea sa-si vada visul cu ochii. il atinse cu bagheta magica si spuse cateva cuvinte in limba zânelor: trandafirul vazu cu mare mirare ca radacinile i se transformara in doua picioare iar cele doua crengute care le avea se transformasera in doua maini cu cate trei degete. facu un pas dar cazu jos.

pe zâna o bufni râsul:
- cătinel , cătinel, trandafirule! ia-o incet pana te obisnuiesti sa mergi... uite ca ti-am indeplinit dorinta, acum poti sa mergi sa vezi alte meleaguri. in afara de asta, iti voi mai indeplini doua dorinte cand vei avea nevoie pt ca de tare demult nu am mai ras cu atata pofta. sa nu te superi nici pe mine, nici pe suratele tale, florile, ca am râs de tine, dar tare nazdravana si nemaiauzita dorinta ai mai avut, sa zbori...
    Atunci trandafirul se ridica, facu cativa pasi de proba, apoi isi lua la revedere de la albina, de la zana si de la celalate flori. cand vru sa-si ia la revedere si de la fluture acesta ii spuse ca doreste sa-l insoteasca ca sa poata sa scrie epopeea calatoriei lui. trandafirul fu de acord si plecara amandoi intr-o directie necunoscuta...

 

                                              - fine del primo story -

secundo story: Liliacul

k???


  

poveste

pe aripi de vis si raze de luna
pe fir rupt din soare, pe nori calatori
prin stropii de ploaie,prin soapte de vant
zburand peste creste
a sosit aici, pt cei mai mici
o noua poveste

gandul gandului usor
ne va duce acum in zbor
pana dincolo de zare
peste marea cea mare
pe taramuri neumblate
prin paduri intunecate
si ne vom trezi in zori
chiar in tara basmelor 

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
şi tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,
cu maţele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip şi-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.

"Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort
hai, pune-mi-te iar pe danţ...
te uită... zace colo-n şanţ
motanul mort, motanul mort..."

 

( Nichita Stanescu )

Gandurile, valurile...

1. azi m-am convins ca libidoul vietii chiar exista. m-am apucat de-o trebusoara si mi-a iesit f bine. asta inseamna ca pe viitor o sa ma apuc de alte trebusoare cu si mai mult elan.
dak nu-mi iesea, pikam in pesimism: n-are dom'le nici un rost sa faci nimic, lumea e rea, numai eu sunt bun, numai eu sunt pozitiv, numai eu le stiu pe toate.

2. am desfacut o măgăoaie de masinarie. mi-a luat fo' ora si ceva. da' la ăla de-a facut-o i-a luat cel putin vreo 3-7 zile.
altadata am demolat un acoperis de casa intr-o singura zi. cei care l-au facut le-a trebuit cel putin 3 saptamani.
si mai altadata am spus un cuvant gresit si s-a stricat o relatie in 2 minute. da'  ioo construisem relatia aia intr-o luna.
ioo vleu ca de aici sa-ti rezulte tie cat de greu se construieste ceva si cat de usor se strica. acum incearca sa-ti dai un ezemplu si din viata ta, ca sa poti sa zici dak are sau nare autorul dreptate.

3. pana la varsta asta afurisita am avut obiective de genul sa obtin ceva. si chiar am obtinut. da' multe le-am perdut ulterior.
de unde rezulteaza ca tre' sa invat sa si pastrez, nu numai sa obtin. nu stiu dc dar am impresiunea ca pastratul ar putea fi mai greu decat obtinerea.

pi. concluzii si propuneri:
   - se propune ca la vara sa stau pe malul marii fo' luna, pt a medita temeinic la cele scrise mai sus. a se evita plajele de nudisti (oare mai ezista?) deoarece nu se poate medita din cauza nudistelor care, in loc sa stea cuminte pe prosopelele lor, se tot fâţâie prin valurili inspumate ale marii...

ps: buey, voi ati auzit ca

 

sufletel

sufletzelul nu are nicio legatura cu sufleul. el are insa legatura cu mimosa pudica, in sensul ca daca il atingi cu bocancii, sufletelul se micsoreaza, se restrange, se scofalceste, iezact ca planta mentionata.

 

http://www.youtube.com/watch?v=BVU1YuDjwd8

Ozi normala

azi e o zi normala.

nu ploua, nu ninge.

umpic e frig, umpic mi-e foame.

inima doarme.

 

stau mai departe cu sabia lui Damocles deasupra capului.

astept o pauza de gravitatie.

 

constat ca nu mai scriu ca altadat'.

rezulta ca nu doar picasso are mai multe perioade, tot omul
traverseaza diverse culori in timpul vietii. daaaaaaa' nu stiu iezact
cine m-a impins pa mine in culoarea asta de acum? ca in aia dinainte
era muuuuult mai bine. nu era puerfect, si atunci ma plangeam c-o fi,
c-o pati, normal, ca tot omul.

poate din cauza ca eram nemultumit am fost mutat in alta culoare?
sau asa e mersul, toti tre' sa parcurgem diverse culori, nu neaparat
aceleasi?

siiiiiiii, la sfarsit, care sunt mai oameni? aia care au prins
doar fo' 2 culori sau cei care au parcurs fo' 5-7 culori, de la rozul
cel mai roz pana la negru ca dracu'?

ioooo cre'ca asa e filmul, cu mai multe perioade colorate, da' nu
ti se spune de la inceput. poate ca lungimea unei perioade depinde totusi
de tine.

totusi e bine sa fii prevenit si preveneala asta o cam gasesti in Marile Carti, insa totul e codat, incifrat.

dc nu se da mura-n-gura?

ca nu ai crede.

 

ps: data viitoare te rog sa scrii o poveste frumoasa.

     defineste frumoasa.

     adica dupa ce o citesc sa mi se umple sufletelul cu ceva care nu stiu cum se    numeste dar ma face sa ma simt asa de bine

 

     defineste sufletel.

      las'ca ti-l definesc maine.