Trandafirul

     A fost odata o Padure de clestar.

La marginea padurii traia un trandafir ffff frumos care avea culoarea rosu inchis-visiniu. in fiecare dimineata trandafirul bea o ceasca mare de roua cu un pic de cofeina, apoi isi spala frunzele si la sub-frunze. apoi nu mai avea nimic de facut caci frunzele lui se ocupau de toate maruntisurile, cum ar fi producerea clorofilei, asa ca se uita cat era ziua de lunga cand in stanga, cand in dreapta, sa vada ce fac celelalte flori, ce culori au mai inventat.

din cand in cand venea pe la el o albina cu care facea un troc f avantajos: el ii dadea un pic de polen dulce si albina ii spunea ultimele noutati de pe unde umblase. sporovaiau ei ce sporovaiau apoi albina isi umplea galetile cu polen si pleca catre stup unde o asteptau vreo doua mii de pui sa le dea papa-dulce.
mai venea uneori si un fluture cam flusturatic care ii citea poezii. la trandafir nu-i prea placeau poeziile fluturelui dar se uita totdeauna fascinat la culorile de pe aripile acestuia. ar fi vrut sa aiba si petalele lui asemenea culori, dar fluturele nu voia sa-i spuna secretul.
azi asa, maine asa, poimaine tot asa, trandafirul incepu sa se plictiseasca, din cauza ca-i mergea prea bine. (toata lumea stie ca atunci cand iti merge rau nu ai timp sa te plictisesti)
intr-o zi o intreba pe albina cum poate sa faca rost de niste aripi cu care sa zboare ca ea. albina se puse pe râs, se trinti pe jos in hohote, i se rasturnara galetile cu polen dar degeaba, nu se putea opri din râs. din cauza zgomotului care-l facea, celalalte flori devenira atente si-l intrebara pe trandafir ce e cu albina. dupa ce trandafirul le spuse ce o intrebase, un cor de chicoteli si rasete se raspandi in toata poiana, pana ajunse la marginea Padurii de clestar. aici moţăia o zana de clestar, care iesise sa se bronzeze topless un pic la soare. cand intelese despre ce e vorba din sporovaiala florilor, izbucni si ea in ras. de multa vreme nu mai rasese cu atata pofta, si-l imagina pe trandafir falfaind din aripi si nu se mai putea nici ea opri din ras.
    Asa ca toata lumea radea de se rupea, mai putin trandafirul care nu intelegea ce-i apucase pe toti si se cam supără. Zana de clestar, care avea senzori speciali cu care simti supararea trandafirului, isi puse pe ea hainele de zână, isi lua bagheta magica si porni catre trandafir. ajuns la el il intreba zambind de ce isi doreste sa zboare, iar el ii spuse ca vrea sa vada si alte meleaguri pt ca se cam plictisise aici. privindu-l şăgalnic, zâna, care simtea inca in sufletul ei clopoteii veseliei, ii spuse ca are sa-l ajute ea sa-si vada visul cu ochii. il atinse cu bagheta magica si spuse cateva cuvinte in limba zânelor: trandafirul vazu cu mare mirare ca radacinile i se transformara in doua picioare iar cele doua crengute care le avea se transformasera in doua maini cu cate trei degete. facu un pas dar cazu jos.

pe zâna o bufni râsul:
- cătinel , cătinel, trandafirule! ia-o incet pana te obisnuiesti sa mergi... uite ca ti-am indeplinit dorinta, acum poti sa mergi sa vezi alte meleaguri. in afara de asta, iti voi mai indeplini doua dorinte cand vei avea nevoie pt ca de tare demult nu am mai ras cu atata pofta. sa nu te superi nici pe mine, nici pe suratele tale, florile, ca am râs de tine, dar tare nazdravana si nemaiauzita dorinta ai mai avut, sa zbori...
    Atunci trandafirul se ridica, facu cativa pasi de proba, apoi isi lua la revedere de la albina, de la zana si de la celalate flori. cand vru sa-si ia la revedere si de la fluture acesta ii spuse ca doreste sa-l insoteasca ca sa poata sa scrie epopeea calatoriei lui. trandafirul fu de acord si plecara amandoi intr-o directie necunoscuta...

 

                                              - fine del primo story -

secundo story: Liliacul

k???