joi, 28 mai 2009

Traieste clipu'!

cand esti fericit sau pur si simplu te simti bine, "traieste momentul", adica pa limba celor vechi: Carpe diem. asta pt ca iezact in forma respectiva nu se va mai repeta niciodata si pt ca asemenea momente sunt ff  putine.
Dimpoatriva, nefericirile si necazurile minimalizeaza-le, fa-te ca nu le observi, pt ca din astea o sa ai suficiente in viata. adicatelea, nu le trai, nu te lasa patruns. dak esti un bun crestin, da-le la altii...:)

iar dak vrei sa fii fericit, fa cum a zis nustiuce inteleptus:
- Cand mi-e foame maninc, cand mi-e somn ma culc.
asta dak poti! 

luni, 18 mai 2009

Am zarit lumina

pfiiii, ce dorr mi-a fost de voi!! in ultimul timp gravitatia
Realului a devenit mai puternica, din habarnam ce motive. dejeaba mi-am
facut niste aripi sa ma inalt in Virtual, gravitatiunea asta mai sus pomenita nu ma lasa nicicum sa ma zburatacesc. noah si
atunci am recurs la ultima solutie: m-am urcat pe o racheta, am
aprins  cu un chibrit, ramas de la Fetita cu chibrituri, fitilu'....siiiiiiiiiiiii, zduppp!!!! in fix 3,14 secunde am ajuns in veblog , gata
logat!
asa ca, ce mai faceti? multumesc, nu-mi raspundeti, ca tre' sa beu
o cafea amara din mana unei fete negre. sau poate o cafea neagra din
mana
unei fete amare? hmmmmmm, cel mai bine ar fi o noapte alba in care
sa zzzzorbesc pe indelete o cafea neagra impreuna cu o fata dulce...ioo as fi sheherezadu
si i-as spune 1001 de poz...aaaa, povesti. apoi as pune-o sa mi le zica
inapoi, inca 1001 de nopti. abia atunci as indrazni sa-i ating mana.

deci, sanatosi? voinici?

am zarit lumina pe veblog si tare m-am mirat in sensul ca mai este, asa mica cum e, dar mai este.

Cum o mai duceti cu fericirea?

daca stiti ce e aia, ca ioo nu prea. am inceput sa am asa, o
banuiala, ca fericirea ar fi cand faci ce vrei tu, nu ce vor altii. da'
tre' sa vrei tare-tare acel ceva si acel ceva sa fie irealizabil. si
daca totusi reusesti sa-l realizezi, atunci se pare ca devii fericit.
da' nu bag mana in foc.

Dar imi place aici.
mai demult imi placea mai mult, dar de cand a dat Darwin legea aia ca
tre' sa evoluam, evoluam, n-avem ce face. pacat ca nu evoluam spre mai
bine...

eh, acu' sa-i multumesc lui Sorescu si sa va pun o intrebare:
credeti ca mai citeste cineva povesti? e bune ele la ceva? e nevoie de
ele? da' visele? si mai ales dc e asa mare diferenta intre visele de zi
si visele din timpul noptii?

acu' ca v-am pus aceasta intrebare simpla, m2 si-a facut datoria, m2 poate sa....

 
 

vineri, 15 mai 2009

djcyudvbav

a fost odata si poate ca mai este.

a fost odata si poate ca va mai fi.

a fost odata un om care gandea prea mult.
cel ce gandeste altfel

vineri, 1 mai 2009

Iarba fiarelor (2)

.............In timp ce se plimbau, inima fetei, care era inghetata* din cauza unui trecut nebulos, prinse a se dezgheta si paraiase fierbinti incepura sa alerge vesele prin tot corpul. spre picioare pana la degetelul cel mai mic care dormea ca un prunc: "trezeste-te!" ii spusera paraiasele, si degetelul se trezi si incepu sa se gandeasca cum ar fi daca l-ar saruta cineva. spre mâini, apoi spre sâni,"treziti-va!", spre ceafa, apoi spre lobii urechilor,"treziti-va!". tot trupul fetei se trezea din glaciatiunea la care fusese condamnata de o ursitoare rea.
baiatul, care in timpul acesta ii explica nustiuce, simti ca fata era tot mai fierbinte dar nu intelegea de ce? inima lui, care era inchisa cu lacatul, nu raspundea la SMSurile emise de inima fetei.
abia atunci isi dadu seama el ce greseala facuse cu lacatul cela: nu mai puteau intra necazurile dar nici bucuriile, nu mai putea simti dragostea.
atunci, cu ochii in pamant si râcâind usor pamantul cu varful pantofului, ii povesti fetei ce prostie facuse:

cum si-a pus lacatul contra necazurilor si apoi, in timp ce "zburda linistit si fara nici o grija, ca un ieduţ, incepuse sa ploua si isi dadu seama ca nu mai simte picaturile de apa pe piele. la scurt timp nu mai simti nici mirosul ierbii.
apoi incearca sa atinga iarba si sa o sfarme in degete si se simti de parca ar avea pe maini manusi din alea pe care le folosesti cand te vopsesti.
"*

fata nu zise nimic dar in coltul ochiului ii aparu o lacrima. se asezara tacuti.
atunci Zana-cea-buna, care ii urmarise până aici citind in globul ei de cristal blogul lui m2, porni val-vartej spre cei doi:
- draga mea, am sa te invat eu ce sa faci ca sa scapati de lacatul pus de vrajitoare:
trebuie sa cautati o aricioaica care are pui, pândesti pânã ce-i lasã singuri. Apoi închizi puii  cu un gãrdulet si îi încui cu un lacãt. Când se întoarce aricioaica, ea deschide lacãtul si se duce la pui. În urma ei rãmâne ceva asemãnãtor cu un fir de iarbã, de culoare alb-argintie. Iei acel fir si-l înfãsori pe deget, în asa fel încât sã fie un cerc perfect si sã intre în carne. Astepti o sãptãmânã si apoi poti deschide orice lacãt, fie el cât de mare.
Feţele celor doi se luminara. facura iezact cum le spusese Zâna si lacatul de pe inima se deschise. fata il lua si il arunca peste 9 mari si 9 tari, tocmai pana in china, unde mai rugineste si azi.
iară inima baiatului se imbratisa cu inima fetei si de atunci ambele doua bat la unison.

 

hmmm, oare e destul de happy end sau sa mai aburesc ceva???

* = text interactiv