motto: ochelari de cal si lentile roz.
A fost odata un fat frumos. la nasterea lui prima ursitoare a spus ca va fi destept, a2a ca nicio ruda de a lui nu-l va iubi, iar a3a, ca sa mai repare lucrurile, a spus ca va fi sanatos si va trai pana la 103,14 ani.
dupa ce ursitoarele s-au dus pe la casele lor, mama lui l-a pus intr-un sertar intredeschis si s-a dus la cinema cu imparatul ei. ca sa fie sigura ca nu-i fura nimeni copchilul, a incuiat bine iatacul, sa nu poata intra nimeni.
fat frumos a motzait el ce a motzait, apoi a simtit un gol in stomacel, parca-l durea ceva prin zona aia, adicatelea i se facuse foame. atunci a incept sa strige pe limba bebelusilor, care stie oricine ca e formata doar din vocale, ca ii e foame, sa-i aduca cineva, preferabil mama, ceva mancare, da' sa fie lichida ca nu are inca nici un dintisor.
a oracait el ce a oracait da' nimeni nu venea, asa ca fat frumos s-a gandit ca probabil nimeni nu intelege limba bebelusilor. atunci se hotari sa mearga el sa caute ceva papa-bun. dar oricat incerca, nu reusi sa se ridice, picioarele nu-l ascultau. si pt ca il rodea tot mai tare la stomacel, si picioarele nu-l ascultau, si nimeni nu intelegea limba bebelusilor, fat-frumos se enerva pt prima data, incepu sa zbiere ca din gura de sarpe, dadea din maini si din picioare ca un turbat si se facu mai vanat la fatza decat o vanata bine coapta. dar nimeni nu veni...
apoi, epuizat de atata efort, adormi. in timp ce dormea visa ca papa ceva lichid alb, tare bun.
azi asa, maine cam tot asa, trecura anii.
intr-o zi tatal lui fat-frumos, imparatul, trebui sa plece pe alte meleaguri pt cativa ani.
cand se intoarse, gasi visteria goala, asa ca se angaja, incognito, intr-o slujba in care primea multi galbeni. in slujba asta oamenii ii dadeau apa de foc imparatului, ca sa se puna bine cu el. dar oamenii erau multi, imparatul unul singur, asa ca la sfarsitul zilei, cand venea acasa, imparatul era afumat rau.
azi asa, maine cam tot asa, intr-o buna zi imparatul fu dat afara din slujba. cum auzira una ca asta, oamenii incepura sa-l ocoleasca si nimeni nu-i mai dadea apa de foc. dar tatal lui fat-frumos se obisnuise cu apa de foc,asa ca incepu sa o cumpere, pe bani grei.
mama lui fat frumos rabda cat rabda dar intr-o zi ii spuse clar imparatului: sau nu mai bea apa de foc si ramane cu ea, sau daca nu, sa se duca unde a intarcat dracul copiii.
imparatul, cu mana pe inima, declara ca ramane cu ea si cu copchilu' si ca nu mai pune gura pe apa de foc cate zile va mai avea.
asta dura exact vreo 3 zile, cand imparateasa il gasi beat-mort cu o sticla goala de apa de foc la piept si sforaind de se cutremura palatul.
ea astepta rabdatoare pana a2a zi cand imparatul se trezi cu mintea limpede si ii spuse sa se duca la dracu in praznic...
A fost odata un fat frumos. la nasterea lui prima ursitoare a spus ca va fi destept, a2a ca nicio ruda de a lui nu-l va iubi, iar a3a, ca sa mai repare lucrurile, a spus ca va fi sanatos si va trai pana la 103,14 ani.
dupa ce ursitoarele s-au dus pe la casele lor, mama lui l-a pus intr-un sertar intredeschis si s-a dus la cinema cu imparatul ei. ca sa fie sigura ca nu-i fura nimeni copchilul, a incuiat bine iatacul, sa nu poata intra nimeni.
fat frumos a motzait el ce a motzait, apoi a simtit un gol in stomacel, parca-l durea ceva prin zona aia, adicatelea i se facuse foame. atunci a incept sa strige pe limba bebelusilor, care stie oricine ca e formata doar din vocale, ca ii e foame, sa-i aduca cineva, preferabil mama, ceva mancare, da' sa fie lichida ca nu are inca nici un dintisor.
a oracait el ce a oracait da' nimeni nu venea, asa ca fat frumos s-a gandit ca probabil nimeni nu intelege limba bebelusilor. atunci se hotari sa mearga el sa caute ceva papa-bun. dar oricat incerca, nu reusi sa se ridice, picioarele nu-l ascultau. si pt ca il rodea tot mai tare la stomacel, si picioarele nu-l ascultau, si nimeni nu intelegea limba bebelusilor, fat-frumos se enerva pt prima data, incepu sa zbiere ca din gura de sarpe, dadea din maini si din picioare ca un turbat si se facu mai vanat la fatza decat o vanata bine coapta. dar nimeni nu veni...
apoi, epuizat de atata efort, adormi. in timp ce dormea visa ca papa ceva lichid alb, tare bun.
azi asa, maine cam tot asa, trecura anii.
intr-o zi tatal lui fat-frumos, imparatul, trebui sa plece pe alte meleaguri pt cativa ani.
cand se intoarse, gasi visteria goala, asa ca se angaja, incognito, intr-o slujba in care primea multi galbeni. in slujba asta oamenii ii dadeau apa de foc imparatului, ca sa se puna bine cu el. dar oamenii erau multi, imparatul unul singur, asa ca la sfarsitul zilei, cand venea acasa, imparatul era afumat rau.
azi asa, maine cam tot asa, intr-o buna zi imparatul fu dat afara din slujba. cum auzira una ca asta, oamenii incepura sa-l ocoleasca si nimeni nu-i mai dadea apa de foc. dar tatal lui fat-frumos se obisnuise cu apa de foc,asa ca incepu sa o cumpere, pe bani grei.
mama lui fat frumos rabda cat rabda dar intr-o zi ii spuse clar imparatului: sau nu mai bea apa de foc si ramane cu ea, sau daca nu, sa se duca unde a intarcat dracul copiii.
imparatul, cu mana pe inima, declara ca ramane cu ea si cu copchilu' si ca nu mai pune gura pe apa de foc cate zile va mai avea.
asta dura exact vreo 3 zile, cand imparateasa il gasi beat-mort cu o sticla goala de apa de foc la piept si sforaind de se cutremura palatul.
ea astepta rabdatoare pana a2a zi cand imparatul se trezi cu mintea limpede si ii spuse sa se duca la dracu in praznic...
-----------------------------------------------------------------------------------
fine del prima parte
urmeaza inca 2 parte