Povestea lui Fat-Frumos cel clonat

A fost odata

un imparat si o imparateasa care tare mult isi doreau un copil. intr-o iarna imparateasa cârpea niste sosete de-ale imparatului cand deodata, pac!, s-a intepat cu acul. atunci trei picaturi de sange iesira in graba din degetelul ei si, pt ca fereastra iatacului era deschisa, in loc sa cada in jos, cele 3 picaturi se hotarara sa cada mai bine pe fereastra, in zapada. imparateasa fu asa de uimita de traseul picaturilor, ca uita sa se dea cu spirt, astfel ca a2a zi degetelul se infecta si in a3a zi muri impreuna cu imparateasa.

   Atunci imparatul pa loc trimise un spam catre toata populatiunea cum ca cine o invie pe imparateasa ii da juma' din imparatie, luna de pe cer si inca ceva. imediat incepura sa se perinde pe la curtea imparateasca tot felul de indivizi da' bineinteles ca nu reusira nimic. noah, si atunci, abia la sfarsit, isi facu aparitia un batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port:

- imparate, luminate, io nu pot sa-ti inviez muierea, da' pot sa-ti fac o clona dupa ea!
- s-apoi clona asta o sa fie iezact ca muierea mea?
- ihi!
- no bine, purcede dara!
atunci batranul se duse sub fereastra iatacului si colecta cele 3 picaturi rosii de sange din zapada alba, apoi cumpara un ovul de la o fomeie saraca si se duse in laboratorul lui de alchimist, scoase nucleul din ovul (pe care il dadu pisicii lui sa-l rontaie) iar in locul lui baga o celula din sangele imparatesei. mare noroc avu batranelul ca avea un ciocan minuscul, pt ca la incept celula nu prea incapu in ovul da' dupa ce o ciocani un pic, intra perfect. apoi ii dadu fomeii ovulul inapoi si ii spuse sa-l puna de unde l-a luat, ca lui nu-i mai trebe, da' fara sa-i zica ca la ciocanit un pic.
fomeia ce sa zica, l-a luat si la pus inapoi si pa loc incepu o furtuna hormonala prin ea, ca trebui sa se aseze pe un scaun.
atunci batranelul pricipi ca ovulul s-a prins cu radacini si ca a inceput sa se divida iexponential, asa ca fugi repede la imparat si ii spuse ca ezact peste vreo 9 luni o sa o aiba inapoi pe imparateasa si deci sa-i dea simbria, adica juma' de imparatie si acel ceva, ca luna de pe cer nu-i trebuieste. da' imparatul, carele nu era nascut de ieri-alaltaieri, ii spuse ca intai s-o vada si s-o pipaie pa nevasta lui, si abia apoi ii da simbria.
asa ca se pusera pe asteptat, fo 9 luni....