Povestea lui Verigalipsa

A fost odata, demult, demult, tare demuuuuuuult.....

o maimuta pe care o chema Verigalipsa. noah, si maimuta asta
statea intr-un copac si rontaia linistita o banana cand deodata un
dinoZaur, pe care-l chema Zmeu, isi inalta capul printre crengile
copacului pana la maimuta, care de mirare si frica ramase cu un dumicat
de banana in gat. vru sa fuga, dar nici picioarele din spate, nici cele
din fata nu o ascultau. atunci, de groaza, se pravali pe pamant,
lovindu-se in cadere cand de-o creanga, cand de alta.

ajunsa jos incepu sa fuga cu o viteza ametitoare spre o pestera
din apropiere. celelalte maimute o urmareau cu sufletul la gura, era
prima maimuta care cobora din copac dupa mii si mii de ani. Cei Vechi
le spusesera intotdeauna ca viata nu este posibila daca te dai jos din
copac.

in timp ce fugea spre pestera, maimutei ii intra un ghimpe in
labele din fatza. atunci Zmeu scoase un raget amenintator si porni dupa
Verigalipsa. de frica, aceasta se ridica pe labele din spate si fugi
mai departe spre pestera. maimutele din copac priveau scena cu gurile
cascate: asa ceva nu mai vazusera niciodata!

in sfarsit, Verigalipsa ajunse la pestera si se adanci in
intunecimile ei umede. dupa un timp ajunse si dinozaurul, dar fiind
prea mare nu putu sa intre, asa ca plescai a paguba si pleca sa-si
caute papa prin alte parti.

abia pleca dinozaurul ca toate maimutele coborara din copac si
incepura sa il imite  pe Verigalipsa, asa de amuzant li se paru felul
in care acesta fugise pe labele din spate. doar bulibasa lor, o maimuta
batrana, ramasese in copac si clatina dezaprobator din cap in timp ce
morflaia o banana.

azi asa, maine cam tot asa, mersul pe labele din spate deveni
jocul preferat, erau priviti cu admiratie cei care reuseau sa mearga
astfel cat mai mult timp.

intr-o buna zi....