unora le plac Povestile

Aaaaaproximativ prin adolescenta uomul iese din lumea copilariei, adicatelea a Povestilor,  si incearca sa intre in lumea Reala; baiul e ca in Real e tare mare inghesuiala si de aceea tre' sa dai serios din coate daca vrei sa stai un pic mai in fatza.

unii oameni se lupta cat se lupta, d'apoi de la o vreme se scarbesc de lupta aiasta in care nu Binele invinge Raul, asa cum li se spusese in lumea Povestilor. Asa ca de la o vreme se uita tot mai cu jind in spate, la prima lume a lor, cea a Povestilor.

s-ar intoarce inapoi, da' vezi ca nu se mai poate,  asa ca se apuca fiecare sa-si cladeasca o lume a lor, fiecare dupa puterile lui.

abia aici, in lumea lui, uomul incepe sa se simta bine.

hmmm, d'apoiu or cat ar fi lumea asta de bine cladita, dupe o vreme uomul ar vrea sa sheruiasca lumea lui cu altii.

si atunci incepe a se preumbla ca dl Antoine de Saint-Exupery cu un desen in mana pe care il arata la toata lumea, in speranta ca cineva va intelege ce reprezinta desenul... ohhh, si ce mare bucurie simti cand intalnesti, dupe multe cautari, pe cineva, cum ar fi Micul Printz, care de la prima vedere iti spune ce-ai desenat!!! si apoi si el iti arata un desen cu care umbla de multi ani si nimeni nu-l pricepe, dar tu il descifrezi pa loc.

noah, m-am gandit si m-am gadilit, asa ca am scris si ioo ceva p'aici.