Printesa si paianjenul (2)

Nemaiputand suporta iubirea secreta fata de printesa Jasmina, care-l macina tot mai tare, intr-una din zile paianjenul Victor isi strinse cabalacul, adica cateva pinze pe care le pictase in tinerete si toate cele necesare pictatului, isi lua larevedere de la printesa, si porni hai-hui si complet random in lume.
Strabatea drumul incet pt ca nu avea nicio tinta precisa, noapte contempla stelele, cu care uneori si vorbea, iar ziua privea fluturii si daca avea chef, picta stelele cu care vorbise in noaptea precedenta.
Daca nu avea chef de pictat isi tesea o pinza mica si astepta cuminte sa se prinda ceva gazulita pe care o manca apoi tacticos, fara graba.
Intr-una din zile intalni o printesa gingasa ca o trestie care plangea incetisor langa un cais. Dupa ce bău doua lacrimi sarate, Victor o intreba care-i baiu'. Printesa ii povesti ca anul trecut, cand caisul era in floare, se apucase sa-l picteze. Dar, vai! culoarea sienna arsa i se terminase si pana cand fugise sa-si cumpere alt tub si pana cand se intorsese, caisului ii cazusera toate petalele. Acum trebuia sa astepte sa infloresca din nou, sa poata sa-si termine tabloul.
Victor nu spuse nimic. De ani si ani el visa sa faca portretul unei zâne de odinioara, cantand la harfa, intr-o pozitie lasciva, sub un stejar falnic. Dupa ce mai bau o lacrima amara de-a printesei, care-i amintea de absintul pe care-l bause in castelul sau, ii propuse printesei sa-i fie model pana cand caisul va binevoi sa infloreasca din nou, iar printesa accepta.
Apoi Victor a pictat-o intr-un  costum de zana sub caisul neinflorit, iar in fundal a pictat norii  rosiatici ai asfintitului.

Mi-am tras post de radioo

www.m2radio.ro

care vrei sa dai dedicatii, vb cu subsemnatul, kosta decat un euroi care e deductibil din ceva da' inca nu stiu ezact din ce.





noah, am reusit sa pun 2 piese, dar intrebarea de baraj e ca astia nu au player? care stie sa-mi spuna si mie, sa nu ma lase in ceaţă!

Printesa si paianjenul (1)

hmmm, a fost odata un castel.

siiiiiiiii, in castelul asta locuia un paianjen. Daaaaaa' paianjenul asta nu era din aceia mari si urati, nuuuuuuuuu, era un paianjen micut si roz si f. dragut si f. politicos.

in serile lungi de iarna obisnuia sa cante la pian, mai precis la 4 piane, cu cele 8 brate. In tot castelul se raspandea o muzica dumnezeiasca, cel mai mult si mai mult ii placea sa cante La Traviata, desi piesa aceasta nu putea sa o cante decat la 3 piane, deoarece cu doua brate trebuia sa-si stearga lacrimile care izvorau din sufletelul lui. Daca nu si-ar fi sters lacrimile ar fi inundat-o din nou pe printesa care locuia sub el, la etajul inferior.

Uneori nu reusea sa cante aceasta piesa pana la sfarsit deoarece lacrimile il deshidratau complet  si ramanea ca un burete stors la maximum. Dar printesa, care-i asculta totdeauna fermecata muzica, stia de-acum ce se intampla daca piesa se opreste brusc, si pornea val-vartej pe scari si il uda cu apa dintr-o vaza in care tinea 3 trandafiri rosu-inchis pe care ii primise candva, undeva, de la un fost iubit. Iar Victor, caci asa il chema pe paianjenul nostru, isi revenea pe loc si canta mai departe cu si mai multa intensitate, caci era atat de aproape de printesa pe care o iubea in secret si care acum ii stergea lacrimile, asa incat el putea sa cante ultimul act la 4 piane.

Dar ultimul act era atat de sfasietor! printesa incepu sa planga si ea, apoi si cele 4 piane incepura sa planga, apoi toata mobila din incapere iar la un moment dat chiar si castelul nu se mai putu abtine si izbucni in plans. Noroc ca piesa se termina, altfel cine stie ce se mai putea intampla, si cu totii se dusera la culcare si visara tot felul de vise: printesa il visa pe printul care-o parasise, paianjenul o visa pe printesa iar castelul nu se stie ce a visat deoarece nu a dorit sa faca publica aceasta informatie.

:)

Prima vara

motto: cioc, cioc, cioc! primiti cu primavara? primim!

ala bala portocala

vine vine primavara!

creste iarba pe ogoare

hai sa scriem iar prin bloage!

adevarul e ca ioo am trecut la o faza superioara, imi scriu insemnarile direct in kreer (mi le arhiveaza un greer!), dar sunt anumite inconveniente mentionate deja de dl Proust, adicatelea ele nu sunt arhivate nici alfabetic, nici cronologic, sunt aranjate random.

noah, aici i baiu'! ca sa le accesezi tre' fie sa papi ceva prajitura din copilarie, fie sa te lovesti cu capu' de pragul de sus, fie sa patesti oaresce si atunci pa loc iti vine din arhiva kreerului o insemnare sub forma de amintire.

si atunci m-am hotarat sa ma intorc la aceasta forma gre-oaie in care tre' sa bati la clape, da' macar le poti aranja asa cum vor adm de la veblog! asta si pt ca mi-am citit ceva insemnari din arhiva bloagei mele si tare m-am mai amuzat.

aaaa, si la alea din kreer nime nu poate pune comenturi, care e sarea si piperul oricarei insemnari si cu care nu au niciodata nici o legatura.

promit sa incerc sa ma obisnuiesc cu noua fatza a vebloagei, ce nu stiu o sa intreb, ce stiu nu zic la nime!

noah, am scris deja 208 cuvinte, ca astia mi le numara automat, nu mai tre' sa stau ioo o noapte intreaga cu abacul sa calculez :)