Printesa si paianjenul (2)

Nemaiputand suporta iubirea secreta fata de printesa Jasmina, care-l macina tot mai tare, intr-una din zile paianjenul Victor isi strinse cabalacul, adica cateva pinze pe care le pictase in tinerete si toate cele necesare pictatului, isi lua larevedere de la printesa, si porni hai-hui si complet random in lume.
Strabatea drumul incet pt ca nu avea nicio tinta precisa, noapte contempla stelele, cu care uneori si vorbea, iar ziua privea fluturii si daca avea chef, picta stelele cu care vorbise in noaptea precedenta.
Daca nu avea chef de pictat isi tesea o pinza mica si astepta cuminte sa se prinda ceva gazulita pe care o manca apoi tacticos, fara graba.
Intr-una din zile intalni o printesa gingasa ca o trestie care plangea incetisor langa un cais. Dupa ce bău doua lacrimi sarate, Victor o intreba care-i baiu'. Printesa ii povesti ca anul trecut, cand caisul era in floare, se apucase sa-l picteze. Dar, vai! culoarea sienna arsa i se terminase si pana cand fugise sa-si cumpere alt tub si pana cand se intorsese, caisului ii cazusera toate petalele. Acum trebuia sa astepte sa infloresca din nou, sa poata sa-si termine tabloul.
Victor nu spuse nimic. De ani si ani el visa sa faca portretul unei zâne de odinioara, cantand la harfa, intr-o pozitie lasciva, sub un stejar falnic. Dupa ce mai bau o lacrima amara de-a printesei, care-i amintea de absintul pe care-l bause in castelul sau, ii propuse printesei sa-i fie model pana cand caisul va binevoi sa infloreasca din nou, iar printesa accepta.
Apoi Victor a pictat-o intr-un  costum de zana sub caisul neinflorit, iar in fundal a pictat norii  rosiatici ai asfintitului.