frumosul din blogul adormit

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu v-as mai povesti, nu-i asa?, un imparat si o imparateasa.
Intr-o buna zi, de plictiseala, imparateasa nascu un baiat fuarte frumos, ca orice bebelus cu ochi albastri.
Noah, apoi imparatul chema repede pa ursitoare, ca sa-i inzestreze fiul cu fel si fel de daruri: frumusete, bucurie, virtute, bogatie, noroc, ietc,ietc, ca doar era fiu de imparat, nu un pui oarecare de sarantoc.
La scurt timp sosira, rand pe rand, cele sapte ursitoare poftite de imparat . Pe cand stateau ei toti la o cafelutza, deodata apare, calare pe o matura, un musafir nepoftit, carele era o ursitoare rea la suflet si
care venise sa se razbune pe rege pentru ca uitase s-o invite.
Dupe ce terminara cafelutza si coniacele si toata sticla de absint, ursitoarele au trecut pe rand pe langa leaganul baiatului si l-au inzestrat cu daruri alese. Ursitoarea cea rea se apropie si ea de leagan si spuse:
-Inainte de a implini 18 ani, copilu' se va intepa la deget cu un ac si va muri.
La auzul acestor vorbe toti incremenira. A saptea ursitoare, care n-apucase sa urseasca, facu un pas inainte si spuse:
-Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Atunci cand baiatul se va intepa cu acul, sa nu moara ci sa cada intr-un somn adinc.
Apoi toate ursitoarele se carabanira care incotro.
noah, apoi va dati seama ce catranit mi'era imparatul, pa loc si imediat dadu porunca sa se duca la fier vechi toate acele din imparatie, iar la baiet ii facu o incapere speciala din care nu avea voie sa iasa decat dupa ce implinea 18 anisori si pt ca sa nu se plictiseasca aseza pe peretii camerei o colectie de picturi.
apoi baietul incepu sa cresca.
toata ziua-bunaziua privea picturile de pe pereti. Noaptea, la fel, daca nu izbutea sa doarma, le privea si, vreme de 18 ani, le-a privit noapte de noapte.
cum era mai tot timpul singur, caci slujitorii intrau rar, baiatul se aseza in fata cate unui tablou si, slujindu-se de el, incerca sa inteleaga cum e lumea de afara.
treptat- treptat, tablourile impletite cu visele sale faurira o realitate fuarte frumoasa.
Cand a implinit 18 ani si au vazut ca profetia nu se implinise, imparatul a poruncit sa fie deschise usile care il despartisera de lume pe baiat.
Acesta a urcat grabit pe terasa palatului ca sa priveasca norii, dar nu erau asa frumosi ca norii din tablouri. Apoi a cerut sa fie lasat sa cunoasca imparatia si a plecat pe jos, imbracat modest.
mergea incet, caci drumurile erau noroioase si cu bolovani, nu asa cum vazuse in picturi.
zilele treceau si era tot mai deceptionat: nicaieri nu vazuse gradinile fabuloase pline de femei vaporoase, oamenii erau mai urati decat cei pictati, nimic nu era asa cum isi imaginase el,  lumea nu era altceva decît o îngramadire de pete confuze, mînjite de un pictor zanatic.
Asfel ca intr-o seara, obosit si scarbit de realitatea din afara camerei lui, si dandu-si seama ca tanjeste dupa ceva care nu exista, cumpara un ac de la un fachir si se intepa in deget. Pa loc si numa'decat cazu intr-un somn adanc.
imparatul, carele il urmarea in secret pe fiul sau intr-un cristal magic cu diagonala de 19", nu statu prea mult pe ganduri, puse mana pa telefon si o suna pa ursitoarea cea buna, cerandu-i ajutor.
Auzind vestea cea rea, aceasta, desi se pensionase de mult, se teleporta langa print, il lua in carca si se teleportara ambii doi in camera cu picturi. Apoi, cu bagheta ei fermecata, ursitoarea adormi intreg palatul, il micsora si il digitaliza, apoi il arhiva frumos intr-un blog de pe o platforma oarecare.
Ani de zile, pe acel blog n-a mai calcat picior de om, d'apoi clik de mouse nici atat.
Si uite asa a dormit Frumosul din Blogul Adormit pana la adanci batraneti, daca n-o mai fi dormind si acu'.
Si-am incalecat pe'un pixel si v-am aburit nitel...