Ahhhhh, ce se mai supara imparatul! il trimise imediat pe curtean sa-l aduca pe vraciul palatului, sa rezolve problema.
-----------------------------------------------
[...] Vraciul palatului veni fuga-fugutza, se inchina grabit catre imparat, scoase pasarea din colivie si o aseza pe un fotoliu comod:
- dc esti trista? dc plangi?
- ahh, sunt atat de urata! uite, chiar si picioarele mele nu mai sunt frumoase ca altadata, spuse mihnita pasarea, si isi ridica incet fusta deasupra genunchilor lasand la iveala o mandrete de picioare. Toti barbatii din incapere oftara pofticiosi, chiar si vraciul, obisnuit sa vada pasari dezbracate, inghiti in sec.
- dar nu sunt deloc urate! ingaima el.
- nu, nu, nu! sunt urate! urate, urate, urate! si nici sanii mei nu mai sunt ca altadata! stati sa va arat!
- nuuuu! va rog, nu! lasati ca imi aratati altadata! spuse precipitat doctorul. Pt a va vindeca e necesar sa va hip-hop-notizez, sunteti de acord?
- mda, sunt de acord, desi eu nu sunt bolnava deloc.
Atunci vraciul scoase din buzunar un ceas cu cuc si o ruga pe PasareaCuPeneDeFoc sa-l urmareasca atenta pe cuc, care tot intra si iesea din ceas fara sa zica nimic, caci avea sonorul taiat. Cam dupa 5 minute Pasarea cazu in hipnoza. Doctorul o ridica cu grija si o aseza pe o canapea care-i ramasese mostenire de la bunicul sau, Freud. Apoi o intreba cu voce blanda:
- cine esti tu de fapt, Pasare-cu-pene-de foc? dc esti atat de trista, cand ai o voce atat de minunata si esti atat de frumoasa?
Pasarea nu spuse nimic. Lacrimi fierbinti incepura sa-i curga din ochisorii ei inchisi. Apoi suspina si incepu sa depene molcom povestea vietii ei:
- m-am nascut in cetatea....
fine del acto 3
vineri, 30 iulie 2010
joi, 29 iulie 2010
Moartea afinei
Tocmai f 'sei in muntii Ap. la cules de afine, ah, ce aer, ahh, ce peisaje, ahhhmmm, ce ploi!!! acu' mi-am turnat apa fierbinte in cada, m-am aruncat inauntru si scriu poezioare...
iaca va pun inceputul de la una, nu stiu dc mi se pare ca seamana cu ceva ce am mai citit undeva, dar ce? dar cand? si mai ales, cu cine?
ploaia a ucis orice petec uscat
Soarele s-a ascuns, dupa ce a stranutat.
A ramas cerul negru ca dracu'
Ciuturile scot preaplinul din fântâna
Peste paduri tot mai des umbrelele
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre târsuri,
Si brazii ma mangaie, umezi si moi.
Pornim amândoi vânatoarea de afine,
Vânatoarea Afinatei în muntii Carpati.
Setea ma naruie. De acum nu mai manc telemea
Caci am trecut si de ultima cismea.
Tâmpla apasa pe umar. Umarul apasa pe mână
Mâna, ce sa faca? culege o afină
Pe care o bag ca un nesimtit in gură.
Astfel, in acest mod barbar, a murit o afina
in muntii Carpati, planeta Pamant.
noaf, pana aici am ajuns, cre'ca tre' sa ma opresc ca mi s-a incretit pielea, tre' sa ies din piscina.
miemi place de afine ca e fructul sinceritatii, daca papi afine, apoi toata lumea afla, n-ai cum sa ascunzi asta :)
iaca va pun inceputul de la una, nu stiu dc mi se pare ca seamana cu ceva ce am mai citit undeva, dar ce? dar cand? si mai ales, cu cine?
ploaia a ucis orice petec uscat
Soarele s-a ascuns, dupa ce a stranutat.
A ramas cerul negru ca dracu'
Ciuturile scot preaplinul din fântâna
Peste paduri tot mai des umbrelele
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre târsuri,
Si brazii ma mangaie, umezi si moi.
Pornim amândoi vânatoarea de afine,
Vânatoarea Afinatei în muntii Carpati.
Setea ma naruie. De acum nu mai manc telemea
Caci am trecut si de ultima cismea.
Tâmpla apasa pe umar. Umarul apasa pe mână
Mâna, ce sa faca? culege o afină
Pe care o bag ca un nesimtit in gură.
Astfel, in acest mod barbar, a murit o afina
in muntii Carpati, planeta Pamant.
noaf, pana aici am ajuns, cre'ca tre' sa ma opresc ca mi s-a incretit pielea, tre' sa ies din piscina.
miemi place de afine ca e fructul sinceritatii, daca papi afine, apoi toata lumea afla, n-ai cum sa ascunzi asta :)
luni, 26 iulie 2010
Ciocolata cu endorfine
motto(r): era bine, dar nu era frumos
acum e frumos, dar nu mai e bine....
ii stiti pa maestrii aia batrani din filmele chinezo-japoneze pe care tinerii invataceii ii intreaba "maestre, care e drumu' catre fericire?" iar maestrii, dupa ce ofteaza luuung-prelung le raspund:
- ahh, eu nu pot sa-ti spun, tre' sa ti-l gasesti singur!
pfuai, si ioo ma ienervam, iote si la asta, a trait 100 de ani si nu poa' sa ne zica si noua unde-i fericirea, sa mergem cu sacu' dupe ea.
apoi anii au trecut...
abia acum incep sa inteleg ce dorea mosulica sa spuna, adica: "nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie"
oricum primul pas tot de la CeiVechi ne vine: cunoaste-te pe tine insuti.
Indiferent insa ce modalitati alegi pentru cresterea endorfinelor, ele cu siguranta te vor ajuta sa ai o viata mai sanatoasa si mai fericita, asa ca ajuta-le si tu (reclama mascata).
acum e frumos, dar nu mai e bine....
ii stiti pa maestrii aia batrani din filmele chinezo-japoneze pe care tinerii invataceii ii intreaba "maestre, care e drumu' catre fericire?" iar maestrii, dupa ce ofteaza luuung-prelung le raspund:
- ahh, eu nu pot sa-ti spun, tre' sa ti-l gasesti singur!
pfuai, si ioo ma ienervam, iote si la asta, a trait 100 de ani si nu poa' sa ne zica si noua unde-i fericirea, sa mergem cu sacu' dupe ea.
apoi anii au trecut...
abia acum incep sa inteleg ce dorea mosulica sa spuna, adica: "nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie"
oricum primul pas tot de la CeiVechi ne vine: cunoaste-te pe tine insuti.
Indiferent insa ce modalitati alegi pentru cresterea endorfinelor, ele cu siguranta te vor ajuta sa ai o viata mai sanatoasa si mai fericita, asa ca ajuta-le si tu (reclama mascata).
sâmbătă, 24 iulie 2010
PasareaCuPeneDeFoc (2)
in clipa in care muri curteanul, cu totul si cu totul intamplator aparu pe bolta
cereasca Digodada, care tocmai isi daduse drumul cu parapanta de pe cel
mai inalt varf al Muntilor de Piatra, unde ajunsese cu basculanta. De
acolo de sus vazuse toata tarasenia si pt ca ii placeau hapiendurile,
trase puternic frana de mana, ateriza langa curtean si ii dadu sa bea
Apa Vie, pe gratis. Curteanul deschise ochii si zise:
- ahhhh, da' ce somn greu am mai dormit!
- ai mai fi dormit tu mult si bine daca nu-l bateam eu la cap pe m2 sa
termine povestea, spuse digodada. Hai, ducete odata si fa pasarea sa
cante, sa vad ce se intampla mai departe!
- apoi, cum pot sa-ti multumesc?
- simplu, sa renunti la pensia aia nesimtita pe care o tot visezi si sa
-i spui imparatului sa nu mai dea pensii nesimtite la oamenii nesimtiti.
- aiasta nu-i lucru usor caci oamenii nesimtiti sunt tot mai multi, ei
isi doresc salarii nesimtite, vile nesimtite si tat felul de alte
lucruri nesimtite si asta pt ca am intrat in Oranduirea Nesimtirii, care
are alte reguli dacat celelalte oranduiri. Dar am sa fac tat ce-mi sta
in putinta macar pensiile alea sa le anulam.
Apoi curteanul se ridica si porni catre imparat, lasand-o pe Digodada
ganditoare. Ajuns in sala tronului observa cu mirare ca pasarea era
inchisa intr-o colivie de aur, in timp ce imparatul adormise pe tron si
sforaia de mama-focului, cu capul pe spate. Atunci curteanul deschise cu
bagare de seama usita coliviei, prinse pasarea si incepu sa o mangaie
sub plisc, asa cum ii soptise gandacelul. Pe loc pasarea incepu sa cante
un cantec sublim, Pasarea de foc. Imparatul se trezi si nu-i venea sa creada ca exista ceva atat de frumos, la inceput chiar crezu ca viseaza si-l puse pe curtean sa-l ciupeasca. Apoi in mintea lui incepu sa se gandeasca ce de bani are sa faca cu pasarea asta, sa-si umple visteria goala. Asa ca deveni grijuliu si ii spuse curteanului sa puna pasarea inapoi in colivia de aur si sa o inchida cu cel mai mare lacat. Dar odata pusa in colivie, pasarea nu mai canta. Banuind cauza, curteanul o scoase din colivie si pasarea isi continua cantecul dumnezeiesc. O puse din nou in colivie, din nou se asternu linistea, iar din ochii pasarii incepura sa curga lacrimi micutze...
Ahhhhh, ce se mai supara imparatul! il trimise imediat pe curtean sa-l aduca pe vraciul palatului, sa rezolve problema.
( pana atunci ma duc si ioo la strand :) )
cereasca Digodada, care tocmai isi daduse drumul cu parapanta de pe cel
mai inalt varf al Muntilor de Piatra, unde ajunsese cu basculanta. De
acolo de sus vazuse toata tarasenia si pt ca ii placeau hapiendurile,
trase puternic frana de mana, ateriza langa curtean si ii dadu sa bea
Apa Vie, pe gratis. Curteanul deschise ochii si zise:
- ahhhh, da' ce somn greu am mai dormit!
- ai mai fi dormit tu mult si bine daca nu-l bateam eu la cap pe m2 sa
termine povestea, spuse digodada. Hai, ducete odata si fa pasarea sa
cante, sa vad ce se intampla mai departe!
- apoi, cum pot sa-ti multumesc?
- simplu, sa renunti la pensia aia nesimtita pe care o tot visezi si sa
-i spui imparatului sa nu mai dea pensii nesimtite la oamenii nesimtiti.
- aiasta nu-i lucru usor caci oamenii nesimtiti sunt tot mai multi, ei
isi doresc salarii nesimtite, vile nesimtite si tat felul de alte
lucruri nesimtite si asta pt ca am intrat in Oranduirea Nesimtirii, care
are alte reguli dacat celelalte oranduiri. Dar am sa fac tat ce-mi sta
in putinta macar pensiile alea sa le anulam.
Apoi curteanul se ridica si porni catre imparat, lasand-o pe Digodada
ganditoare. Ajuns in sala tronului observa cu mirare ca pasarea era
inchisa intr-o colivie de aur, in timp ce imparatul adormise pe tron si
sforaia de mama-focului, cu capul pe spate. Atunci curteanul deschise cu
bagare de seama usita coliviei, prinse pasarea si incepu sa o mangaie
sub plisc, asa cum ii soptise gandacelul. Pe loc pasarea incepu sa cante
un cantec sublim, Pasarea de foc. Imparatul se trezi si nu-i venea sa creada ca exista ceva atat de frumos, la inceput chiar crezu ca viseaza si-l puse pe curtean sa-l ciupeasca. Apoi in mintea lui incepu sa se gandeasca ce de bani are sa faca cu pasarea asta, sa-si umple visteria goala. Asa ca deveni grijuliu si ii spuse curteanului sa puna pasarea inapoi in colivia de aur si sa o inchida cu cel mai mare lacat. Dar odata pusa in colivie, pasarea nu mai canta. Banuind cauza, curteanul o scoase din colivie si pasarea isi continua cantecul dumnezeiesc. O puse din nou in colivie, din nou se asternu linistea, iar din ochii pasarii incepura sa curga lacrimi micutze...
Ahhhhh, ce se mai supara imparatul! il trimise imediat pe curtean sa-l aduca pe vraciul palatului, sa rezolve problema.
( pana atunci ma duc si ioo la strand :) )
vineri, 23 iulie 2010
PasareaCuPeneDeFoc (1)
a fost odata un imparat care tare se mai plictisea din cauza faptului ca avea visteria gol-golutza si deci nu putea sa organizeze tat felul de petreceri.
noah, si intr-o buna zi un curtean ii povesteste ca de cateva zile a aparut in gradina palatului o pasare minunata care canta dumnezeieste. Atunci imparatul ii porunceste curteanului sa prinda pasarea si sa o aduca in fatza lui, altfel il surghiuneste in spania la cules de capsuni. Curteanu, de, ce sa faca, decat sa ajunga la cules de capsuni face tot ce poate, chiar si pe dracu-n-patru, si reuseste cumva sa o prinda pa pardalnica de pasare si se-ntoarna degraba in fatza imparatului cu dansa, chitind in sinea lui ca precis va primi ceva recompensa, adicatelea o pensie nesimtita, caci era destul de in varsta.
Imparatul, plictisit si toropit de caldura mare (ham uitat sa va spun ca era in perioada incalzirii globale), sa uita la pasare, pasarea se uita la dansul, iar dansul se uita apoi la curtean:
- pai, dc nu canta,bre? curteanul ridica din umeri, imparatul se ienerveaza brusc:
- buey, daca nu o fashi sa cante, te dau pa mana dr ciomu! Cum aude una ca asta, curteanu fuge repide in gradina si prinde un gandacel cu gandul sa-l dea la pasare sa-l haleasca, poate-poate se va apuca de cantat si el scapa de dr ala, atat de faimos. Pe cand fugea inapoi aude o voce mica:
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Curtean urat, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori.
Aaaaaaatunci curteanul, rusinat de asa pozna, puse gandacelul jos, isi ceru scuze si ii promise ca va trece la budism. De fericire ca a scapat, gandacelul ii sopti ce sa faca pt ca pasarea sa cante, apoi o tuli repede la surorile si mama lui, Elena Farago, sa le povesteasca ce a patit.
Curteanul, care acum stia cum sa o faca pe pasare sa cante, porni spre sala tronului voios nevoie mare si chiar incepu sa se gandeasca ca ar trebui sa ceara cea mai nesimtita pensie dintre toate pensiile, cand deodata degetzelul mic de la mana stanga incepu sa-i vibreze si in secunda urmatoare facu infarct si muri.
asa ca acum pot sa ma duc si ioo la culcare, in sfarsit am delirat un pic...
noah, si intr-o buna zi un curtean ii povesteste ca de cateva zile a aparut in gradina palatului o pasare minunata care canta dumnezeieste. Atunci imparatul ii porunceste curteanului sa prinda pasarea si sa o aduca in fatza lui, altfel il surghiuneste in spania la cules de capsuni. Curteanu, de, ce sa faca, decat sa ajunga la cules de capsuni face tot ce poate, chiar si pe dracu-n-patru, si reuseste cumva sa o prinda pa pardalnica de pasare si se-ntoarna degraba in fatza imparatului cu dansa, chitind in sinea lui ca precis va primi ceva recompensa, adicatelea o pensie nesimtita, caci era destul de in varsta.
Imparatul, plictisit si toropit de caldura mare (ham uitat sa va spun ca era in perioada incalzirii globale), sa uita la pasare, pasarea se uita la dansul, iar dansul se uita apoi la curtean:
- pai, dc nu canta,bre? curteanul ridica din umeri, imparatul se ienerveaza brusc:
- buey, daca nu o fashi sa cante, te dau pa mana dr ciomu! Cum aude una ca asta, curteanu fuge repide in gradina si prinde un gandacel cu gandul sa-l dea la pasare sa-l haleasca, poate-poate se va apuca de cantat si el scapa de dr ala, atat de faimos. Pe cand fugea inapoi aude o voce mica:
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Curtean urat, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori.
Aaaaaaatunci curteanul, rusinat de asa pozna, puse gandacelul jos, isi ceru scuze si ii promise ca va trece la budism. De fericire ca a scapat, gandacelul ii sopti ce sa faca pt ca pasarea sa cante, apoi o tuli repede la surorile si mama lui, Elena Farago, sa le povesteasca ce a patit.
Curteanul, care acum stia cum sa o faca pe pasare sa cante, porni spre sala tronului voios nevoie mare si chiar incepu sa se gandeasca ca ar trebui sa ceara cea mai nesimtita pensie dintre toate pensiile, cand deodata degetzelul mic de la mana stanga incepu sa-i vibreze si in secunda urmatoare facu infarct si muri.
asa ca acum pot sa ma duc si ioo la culcare, in sfarsit am delirat un pic...
pasarea sin-ucisa
a fost odata un imparat care tare se mai plictisea din cauza faptului ca avea visteria gol-golutza si deci nu putea sa organizeze tat felul de petreceri.
noah, si intr-o buna zi un curtean ii povesteste ca de cateva zile a aparut in gradina palatului o pasare minunata care canta dumnezeieste. Atunci imparatul ii porunceste curteanului sa prinda pasarea si sa o aduca in fatza lui, altfel il surghiuneste in spania la cules de capsuni. Curteanu, de, ce sa faca, decat sa ajunga la cules de capsuni face tot ce poate, chiar si pe dracu-n-patru, si reuseste cumva sa o prinda pa pardalnica de pasare si se-ntoarna degraba in fatza imparatului cu dansa, chitind in sinea lui ca precis va primi ceva recompensa, adicatelea o pensie nesimtita, caci era destul de in varsta.
Imparatul, plictisit si toropit de caldura mare (ham uitat sa va spun ca era in perioada incalzirii globale), sa uita la pasare, pasarea se uita la dansul, iar dansul se uita apoi la curtean: pai, dc nu canta,bre? curteanul ridica din umeri, imparatul se ienerveaza brusc: buey, daca nu o fashi sa cante, te dau pa mana dr ciomu! Cum aude una ca asta, curteanu fuge repide in gradina si prinde un gandacel cu gandul sa-l dea la pasare sa-l haleasca, poate-poate se va apuca de cantat si el scapa de dr ala, atat de faimos. Pe cand fugea inapoi aude o voce mica:
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Curtean urat, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori.
Aaaaaaatunci curteanul puse gandacelul jos, isi ceru scuze si ii promise ca va trece la budism. De fericire ca a scapat, gandacelul ii sopti ce sa faca pt ca pasarea sa cante, apoi o tuli repede la surorile si mama lui, Elena Farago, sa le povesteasca ce a patit.
Curteanul, care acum stia cum sa o faca pe pasare sa cante, porni spre sala tronului voios nevoie mare si chiar incepu sa se gandeasca ca ar trebui sa ceara cea mai nesimtita pensie dintre toate pensiile, cand deodata degetzelul mic de la mana stanga incepu sa-i vibreze si in secunda urmatoare facu infarct si muri.
si gata! acum pot sa ma duc si ioo la culcare, in sfarsit am delirat un pic
noah, si intr-o buna zi un curtean ii povesteste ca de cateva zile a aparut in gradina palatului o pasare minunata care canta dumnezeieste. Atunci imparatul ii porunceste curteanului sa prinda pasarea si sa o aduca in fatza lui, altfel il surghiuneste in spania la cules de capsuni. Curteanu, de, ce sa faca, decat sa ajunga la cules de capsuni face tot ce poate, chiar si pe dracu-n-patru, si reuseste cumva sa o prinda pa pardalnica de pasare si se-ntoarna degraba in fatza imparatului cu dansa, chitind in sinea lui ca precis va primi ceva recompensa, adicatelea o pensie nesimtita, caci era destul de in varsta.
Imparatul, plictisit si toropit de caldura mare (ham uitat sa va spun ca era in perioada incalzirii globale), sa uita la pasare, pasarea se uita la dansul, iar dansul se uita apoi la curtean: pai, dc nu canta,bre? curteanul ridica din umeri, imparatul se ienerveaza brusc: buey, daca nu o fashi sa cante, te dau pa mana dr ciomu! Cum aude una ca asta, curteanu fuge repide in gradina si prinde un gandacel cu gandul sa-l dea la pasare sa-l haleasca, poate-poate se va apuca de cantat si el scapa de dr ala, atat de faimos. Pe cand fugea inapoi aude o voce mica:
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Curtean urat, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori.
Aaaaaaatunci curteanul puse gandacelul jos, isi ceru scuze si ii promise ca va trece la budism. De fericire ca a scapat, gandacelul ii sopti ce sa faca pt ca pasarea sa cante, apoi o tuli repede la surorile si mama lui, Elena Farago, sa le povesteasca ce a patit.
Curteanul, care acum stia cum sa o faca pe pasare sa cante, porni spre sala tronului voios nevoie mare si chiar incepu sa se gandeasca ca ar trebui sa ceara cea mai nesimtita pensie dintre toate pensiile, cand deodata degetzelul mic de la mana stanga incepu sa-i vibreze si in secunda urmatoare facu infarct si muri.
si gata! acum pot sa ma duc si ioo la culcare, in sfarsit am delirat un pic
marți, 20 iulie 2010
Vibratia
spunemi, ai vibrat vreodata??
daaa' vibratie din aia care incepe de la degetzelul mic al piciorului stang, care e cel mai iubit dintre degetzele, si urca prin toate straturile si la toate nivelurile pana toti muschii incep sa necheze si sa alerge pe o campie salbateca
atunci cand ochii interiori iti arata imagini de pe o planeta straina, atat de fascinanta ca nu vrei sa mai pleci vreodata de acolo?
daca da, inseamna ca traiesti, da' esti dus cu pluta.... :)
daca nu, vai tie, ai murit si nu te-a anuntat nimeni.
daaa' vibratie din aia care incepe de la degetzelul mic al piciorului stang, care e cel mai iubit dintre degetzele, si urca prin toate straturile si la toate nivelurile pana toti muschii incep sa necheze si sa alerge pe o campie salbateca
atunci cand ochii interiori iti arata imagini de pe o planeta straina, atat de fascinanta ca nu vrei sa mai pleci vreodata de acolo?
daca da, inseamna ca traiesti, da' esti dus cu pluta.... :)
daca nu, vai tie, ai murit si nu te-a anuntat nimeni.
marți, 13 iulie 2010
primul vis de clestar
In timp ce alergam dupe vise cat mai frumoase prin Padurea de clestar am dat de un mos cu o barba mare-mare si cu niste ochi mici-mici care pescuia intr-un rau de clestar, evident. cum ma vazu, mosulica imi spuse:
- eu sunt Mos Gugal, si stiu tot-tot, poti sa ma intrebi orice.
- poi, ioo as vlea sa-mi spui o poveste....
- oooooo....popveste? hmmm, bine.
Si se apuca sa-mi povesteasca Povestea "Where the Wild Roses Grow"
Afostodata o fata frumoasa foarte pe care o chema Elisa. Ea a ajuns să fie cunoscuta sub numele de "Wild Rose", mai degrabă decât ca Elisa de oameni care isi amintesc de uciderea ei si că trupul ei nu a fost niciodată găsit. Fantoma ei zăboveşte si acum la locul de omor si asculta ce vb oamenii, care, văzând numai trandafiri, vorbesc despre ei, iar fantoma consideră că acestia vorbesc despre ea.
- daca vrei, haide sa ti-o arat! spuse mosul. sa mi-o arati??? pai cand a murit? pai a murit pa vremea lui hamlet, da' era tare decolorata de la soare si pa la 1852 a fost colorata din nou de Sir John, si de fapt o cheama Ofelia. siiii, nu s-a descompus de atata vreme? Ntz! ai uitat ca esti in padurea de clestar?
asa ca m-am luat dupa mos si dupe vreo 5 minute priveam fata-cea-frumoasa din rau. am scos repede aparatul foto si i-am tzacanit o poza, stai ca ti-o pun si tie ca alfel stiu ca nu ma crezi:
Apoi mosul incepu sa-mi depene povestea ei, tradusa de gugal cel mare:
sursa: wikipedia tradusa de gugal cel mare.
Iti place acest articol? impusca-l pe gugal!!!! :)
- eu sunt Mos Gugal, si stiu tot-tot, poti sa ma intrebi orice.
- poi, ioo as vlea sa-mi spui o poveste....
- oooooo....popveste? hmmm, bine.
Si se apuca sa-mi povesteasca Povestea "Where the Wild Roses Grow"
Afostodata o fata frumoasa foarte pe care o chema Elisa. Ea a ajuns să fie cunoscuta sub numele de "Wild Rose", mai degrabă decât ca Elisa de oameni care isi amintesc de uciderea ei si că trupul ei nu a fost niciodată găsit. Fantoma ei zăboveşte si acum la locul de omor si asculta ce vb oamenii, care, văzând numai trandafiri, vorbesc despre ei, iar fantoma consideră că acestia vorbesc despre ea.
- daca vrei, haide sa ti-o arat! spuse mosul. sa mi-o arati??? pai cand a murit? pai a murit pa vremea lui hamlet, da' era tare decolorata de la soare si pa la 1852 a fost colorata din nou de Sir John, si de fapt o cheama Ofelia. siiii, nu s-a descompus de atata vreme? Ntz! ai uitat ca esti in padurea de clestar?
asa ca m-am luat dupa mos si dupe vreo 5 minute priveam fata-cea-frumoasa din rau. am scos repede aparatul foto si i-am tzacanit o poza, stai ca ti-o pun si tie ca alfel stiu ca nu ma crezi:
Apoi mosul incepu sa-mi depene povestea ei, tradusa de gugal cel mare:
"Intr-o zi cu soare trecea p'acolo un baiat de muzician pe care-l chema Nick cel Smith si care aude uluit de frumoasa Elisa.
El vizitează Elisa acasă, şi devine obsedat de frumuseţea ei şi urăşte ideea de decolorare a frumusetii odata cu trecerea anilor prin imbatranire, astfel încât el gandeste o ucide, pentru a conserva memoria de frumuseţe a ei pentru totdeauna.
A2a zi, el dimineata bea cafea si mesteca tutun apoi plan bun face ca sa evite decolorarea ei. aduce ei un frumos trandafir rosu, apoi întreabă dacă ea ar plăcea să vezi locul în care o astfel de frumuseţe ar putea proveni din. În a3a zi, el ia Elisa la râu, unde el ii da un sărut de rămas bun, apoi a ucide cu o piatră.Un iepure mic vine să viziteze corpul ei. Atunci el, suparat pe iepure, muta pe ea în râu în care cresc trandafiri sălbatici . Un mare piton se curge peste trupul ei, simbolizând moartea ei. Abia apoi el pune un trandafir în gura ei şi închide ochii.
Apoi merge acasa si frumos cantec compune pe care apoi il canta impreuna cu defuncta:
sursa: wikipedia tradusa de gugal cel mare.
Iti place acest articol? impusca-l pe gugal!!!! :)
sâmbătă, 10 iulie 2010
albuCaZapadu si ToporasulCristalin
albu ca zapadu si toporasul cristalin jucau piticot la marginea padurii de clestar. Toata lumea stie ca padurea de clestar e inconjurata de un camp de forta, un fel de zid care o face invizibila pt nestiutori. Multi trec pe langa ea fara sa stie de existenta ei si mai ales a minunilor care se pot intampla in interiorul padurii de clestar, dar ce sa facem, asa e construita lumea asta, unii stiu, altii-s naivi.
ca sa poata intra in padure, albu si toporas trebuiau sa dea 6-6 la zaruri, moment in care te trezeai teleportat in padure. Lucru de mirare era ca nu functiona pt toti la fel intrarea asta, parexemplu daca te-ai duce tu (presupunand ca stii unde tre' sa mergi) si ai da 6-6 la zaruri, fuarte posibil ca nu s-ar intampla nimic, asta pt ca intrarea este diferita pt oameni diferiti, fiecare tre' sa-si gaseasca singur cheia spre taramul minunat al padurii de clestar.
primul care dadu 6-6 fu albu, asa ca se trezi imediat in padure, de unde o vedea pe toporas, dar toporasul nu il mai vedea pe el. Albu se uita un pic in jur, toate erau ca data trecuta, florile erau de clestar, arborii erau de clestar, chiar si lacul era tot de clestar. Apoi se intoarse spre toporas si o privi cum arunca tot mai smucit zarurile, dar ii iesea fie 6-4, fie 6-9, cand 6-11, cand 6-69, doar 6-6 nu ii iesea. Pt ca se plictisi s-o urmareasca si tentatia padurii era mare, ii striga:
- fatooooooooooooo!!! pana dai tu 6-6, ioo ma duc sa prind niste vise!
apoi isi monta o tija lunga la prinzatorul de vise, si pleca sa prinda niste vise cat mai frumoase, care zburau din floare in floare, ca niste fluturi, dar cu aripile mai mari si viu colorate.
fine del prima parte
Iti place acest articol? impusca-te!
din cauza acestui infractor periculos nu am putut scrie partea a2a a povestii. Pana la urma insa ne-am imprietenit si acum stam la un pahar de...lapte, respectiv...bere. Din pacate translatorul universal s-a defectat, asa ca folosim limbajul international cu mainile, picioarele, coada, ietc... ioo imi notez cu grija tot ce povesteste, apoi o sa le pun pe bloaga.
ca sa poata intra in padure, albu si toporas trebuiau sa dea 6-6 la zaruri, moment in care te trezeai teleportat in padure. Lucru de mirare era ca nu functiona pt toti la fel intrarea asta, parexemplu daca te-ai duce tu (presupunand ca stii unde tre' sa mergi) si ai da 6-6 la zaruri, fuarte posibil ca nu s-ar intampla nimic, asta pt ca intrarea este diferita pt oameni diferiti, fiecare tre' sa-si gaseasca singur cheia spre taramul minunat al padurii de clestar.
primul care dadu 6-6 fu albu, asa ca se trezi imediat in padure, de unde o vedea pe toporas, dar toporasul nu il mai vedea pe el. Albu se uita un pic in jur, toate erau ca data trecuta, florile erau de clestar, arborii erau de clestar, chiar si lacul era tot de clestar. Apoi se intoarse spre toporas si o privi cum arunca tot mai smucit zarurile, dar ii iesea fie 6-4, fie 6-9, cand 6-11, cand 6-69, doar 6-6 nu ii iesea. Pt ca se plictisi s-o urmareasca si tentatia padurii era mare, ii striga:
- fatooooooooooooo!!! pana dai tu 6-6, ioo ma duc sa prind niste vise!
apoi isi monta o tija lunga la prinzatorul de vise, si pleca sa prinda niste vise cat mai frumoase, care zburau din floare in floare, ca niste fluturi, dar cu aripile mai mari si viu colorate.
fine del prima parte
Iti place acest articol? impusca-te!
din cauza acestui infractor periculos nu am putut scrie partea a2a a povestii. Pana la urma insa ne-am imprietenit si acum stam la un pahar de...lapte, respectiv...bere. Din pacate translatorul universal s-a defectat, asa ca folosim limbajul international cu mainile, picioarele, coada, ietc... ioo imi notez cu grija tot ce povesteste, apoi o sa le pun pe bloaga.
vineri, 9 iulie 2010
Albu ca zapadu'
iaca ce am patit:
fusei intr-o padure la pensiunea "cei 7 pitici" si in una din zile veni o baba la mine sa-mi vanda niste mere d'alea fff mari si frumoase foc. Buninteles ca am intrebat-o daca nu au E-uri, hormoni, feromoni,azoate si alte bologaritze moderne. "n-au, maica, sunt naturale, de la mine din poiata!" zise ea mieroasa, pana vazu gologanii, apoi o sterse repede.
Ioo luai un mar si m-apucai sa-l spal meticulos cum ma stiti, imi plac fff mult merele da' nu alea mari, din astea mai mici, care cica nu au asa cautare, aiurea-n tramvai, nu va luati dupe stiri din astea, mie-mi plac alea mai mici ca sunt mai sanatoase, da' sa revenim (ai observat ca incerc sa scriu altfel?): dupe ce meticulos l-am spalat pe marul virtuos, am luat kutitu' si harst! l-am taiat fix in 2 em-isfere si repede muscai cu pofta (miam-miam) din emisfera sudica care era mai frumusica. Dar nu apucai sa inghit decat o imbucatura, ca si cazui jos, fara suflare. Baba, care am aflat ulterior ca ma privea printr-un benoclu, beata de bucurie, striga printre hohote de ras:
- M2, de-acu' in sfarsit nu o sa mai scrii in bloaga aia plictisitoare a a ta!
Ioo, cum ieram cazut gramada pa jos si fara suflare, ce sa zic? tacui malc.
Noah, apoi spre seara venira si cei 7 piticotzi de la mina aia de aur carele s-a deschis la rosia montana si ca sa nu-si piarda clientela repede ma pusera intr-un coparsheu si ma dusera in padurea si m-aruncara intr-o apa locala, iezact ca in melodia aia care-mi place mie asa de mult ( oare ioo visez acum sau chiar scriu??????)
Si asa ramasei ioo multa, multa vreme in sicriul ala din lemn de brad, ahhh ce bine mirosea!(bradul, nu ioo!).
Si s-a intamplat ca o fat-frumoasa sa se rataceasca in padurea asta, dand peste pensiunea piticilor, sa le ceara gazduire peste noapte. A2a zi, cand facu o preumblare prin padure, vazu sicriul,care ii placu fff mult si se gandi ce bine si-ar tine in el toti pantofiorii de acasa, asa ca incepu a-i ruga pe pitici:
- Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima !
Dar piticii ii raspunsera:
- Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume.(asta pt ca ei furluau aur destul de la mina de aur, normal)
atunci fat-frumoasa, nu mai zise nik, dar in noaptea care urma se duse si lua sicriu si p'aici tie drumu', fugi repede cu el.Si cum mergea ea asa, se intampla sa se poticneasca de-o buturuga si, din pricina zdruncinaturii, bucatica de mar pe care o inghitisem ioo imi sari afara din gatlej. Pa loc deschisei ochii, ridicai usurel capacul sicriului si ma sculai in capul oaselor si strigai:
- tulai, da' ce somn adanc am mai dohohormit!
(va urmma)
fusei intr-o padure la pensiunea "cei 7 pitici" si in una din zile veni o baba la mine sa-mi vanda niste mere d'alea fff mari si frumoase foc. Buninteles ca am intrebat-o daca nu au E-uri, hormoni, feromoni,azoate si alte bologaritze moderne. "n-au, maica, sunt naturale, de la mine din poiata!" zise ea mieroasa, pana vazu gologanii, apoi o sterse repede.
Ioo luai un mar si m-apucai sa-l spal meticulos cum ma stiti, imi plac fff mult merele da' nu alea mari, din astea mai mici, care cica nu au asa cautare, aiurea-n tramvai, nu va luati dupe stiri din astea, mie-mi plac alea mai mici ca sunt mai sanatoase, da' sa revenim (ai observat ca incerc sa scriu altfel?): dupe ce meticulos l-am spalat pe marul virtuos, am luat kutitu' si harst! l-am taiat fix in 2 em-isfere si repede muscai cu pofta (miam-miam) din emisfera sudica care era mai frumusica. Dar nu apucai sa inghit decat o imbucatura, ca si cazui jos, fara suflare. Baba, care am aflat ulterior ca ma privea printr-un benoclu, beata de bucurie, striga printre hohote de ras:
- M2, de-acu' in sfarsit nu o sa mai scrii in bloaga aia plictisitoare a a ta!
Ioo, cum ieram cazut gramada pa jos si fara suflare, ce sa zic? tacui malc.
Noah, apoi spre seara venira si cei 7 piticotzi de la mina aia de aur carele s-a deschis la rosia montana si ca sa nu-si piarda clientela repede ma pusera intr-un coparsheu si ma dusera in padurea si m-aruncara intr-o apa locala, iezact ca in melodia aia care-mi place mie asa de mult ( oare ioo visez acum sau chiar scriu??????)
Si asa ramasei ioo multa, multa vreme in sicriul ala din lemn de brad, ahhh ce bine mirosea!(bradul, nu ioo!).
Si s-a intamplat ca o fat-frumoasa sa se rataceasca in padurea asta, dand peste pensiunea piticilor, sa le ceara gazduire peste noapte. A2a zi, cand facu o preumblare prin padure, vazu sicriul,care ii placu fff mult si se gandi ce bine si-ar tine in el toti pantofiorii de acasa, asa ca incepu a-i ruga pe pitici:
- Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima !
Dar piticii ii raspunsera:
- Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume.(asta pt ca ei furluau aur destul de la mina de aur, normal)
atunci fat-frumoasa, nu mai zise nik, dar in noaptea care urma se duse si lua sicriu si p'aici tie drumu', fugi repede cu el.Si cum mergea ea asa, se intampla sa se poticneasca de-o buturuga si, din pricina zdruncinaturii, bucatica de mar pe care o inghitisem ioo imi sari afara din gatlej. Pa loc deschisei ochii, ridicai usurel capacul sicriului si ma sculai in capul oaselor si strigai:
- tulai, da' ce somn adanc am mai dohohormit!
(va urmma)
joi, 8 iulie 2010
povestea marinarului zemos
inainte de a pune introducerea cu "afostodata" , lasa-ma sa-ti marturisesc ca ma simt vinovat ca pun asa un titlu si de fapt habarnam de povestea asta. Pur si simplu asa-mi vin cateodata titluri din astea in tartacutza atunci cand incerc sa adorm, adicatelea la granita dintre real si taramul viselor, uneori chiar si franturi din poveste, care, evident, sunt asezate haotic pt noi, astia Realii, dar in taramul viselor actioneaza cu totul si cu totul alte reguli pe care noi nu le putem cu nici un chip schimba.
Taramul asta al viselor l-as numi Virtual1, la care adaug Realul si internetul, adica Virtual2 si iaca in sfarsit vedem prin ce ne deosebim de oamenii care traiau mai dehehemult si care pluteau doar in primele 2 sfere.
de par ecgzemplu, ioo acum am inceput sa-ti povestesc o poveste care inca nu exista desi nu te cunosc, nu stiu cum arati...da' ce, parca tu ma cunosti? ntz! dar in momentul in care citesti aceste randuri intre noi se stabileste o legatura, mai rea sau mai buna. Daca legatura e buna, atunci eu nu voi mai fi "aidoma cu o suta de mii de alti" povestitori ( :) )
dar daca de fapt acum visez? hmmm, nu prea cred, pt ca atunci ar trebui sa sar de la una la alta mult mai ametitor.
Taramul asta al viselor l-as numi Virtual1, la care adaug Realul si internetul, adica Virtual2 si iaca in sfarsit vedem prin ce ne deosebim de oamenii care traiau mai dehehemult si care pluteau doar in primele 2 sfere.
de par ecgzemplu, ioo acum am inceput sa-ti povestesc o poveste care inca nu exista desi nu te cunosc, nu stiu cum arati...da' ce, parca tu ma cunosti? ntz! dar in momentul in care citesti aceste randuri intre noi se stabileste o legatura, mai rea sau mai buna. Daca legatura e buna, atunci eu nu voi mai fi "aidoma cu o suta de mii de alti" povestitori ( :) )
dar daca de fapt acum visez? hmmm, nu prea cred, pt ca atunci ar trebui sa sar de la una la alta mult mai ametitor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)