Albu ca zapadu'

iaca ce am patit:
fusei intr-o padure la pensiunea "cei 7 pitici" si in una din zile veni o baba la mine sa-mi vanda niste mere d'alea fff mari si frumoase foc. Buninteles ca am intrebat-o daca nu au E-uri, hormoni, feromoni,azoate si alte bologaritze moderne. "n-au, maica, sunt naturale, de la mine din poiata!" zise ea mieroasa, pana vazu gologanii, apoi o sterse repede.
Ioo luai un mar si m-apucai sa-l spal meticulos cum ma stiti, imi plac fff mult merele da' nu alea mari, din astea mai mici, care cica nu au asa cautare, aiurea-n tramvai, nu va luati dupe stiri din astea, mie-mi plac alea mai mici ca sunt mai sanatoase, da' sa revenim (ai observat ca incerc sa scriu altfel?): dupe ce meticulos l-am spalat pe marul virtuos, am luat kutitu' si harst! l-am taiat fix in 2 em-isfere si repede muscai cu pofta (miam-miam) din emisfera sudica care era mai frumusica. Dar nu apucai sa inghit decat o imbucatura, ca si cazui jos, fara suflare. Baba, care am aflat ulterior ca ma privea printr-un benoclu, beata de bucurie, striga printre hohote de ras:
- M2, de-acu' in sfarsit nu o sa mai scrii in bloaga aia plictisitoare a a ta!
Ioo, cum ieram cazut gramada pa jos si fara suflare, ce sa zic? tacui malc.
Noah, apoi spre seara venira si cei 7 piticotzi de la mina aia de aur carele s-a deschis la rosia montana si ca sa nu-si piarda clientela repede ma pusera intr-un coparsheu si ma dusera in padurea si m-aruncara intr-o apa locala, iezact ca in melodia aia care-mi place mie asa de mult ( oare ioo visez acum sau chiar scriu??????)
Si asa ramasei ioo multa, multa vreme in sicriul ala din lemn de brad, ahhh ce bine mirosea!(bradul, nu ioo!).
Si s-a intamplat ca o fat-frumoasa sa se rataceasca in padurea asta, dand peste pensiunea piticilor, sa le ceara gazduire peste noapte. A2a zi, cand facu o preumblare prin padure, vazu sicriul,care ii placu fff mult si se gandi ce bine si-ar tine in el toti pantofiorii de acasa, asa ca incepu a-i ruga pe pitici:
- Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima !
Dar piticii ii raspunsera:
- Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume.(asta pt ca ei furluau aur destul de la mina de aur, normal)
atunci fat-frumoasa, nu mai zise nik, dar in noaptea care urma se duse si lua sicriu si p'aici tie drumu', fugi repede cu el.Si cum mergea ea asa, se intampla sa se poticneasca de-o buturuga si, din pricina zdruncinaturii, bucatica de mar pe care o inghitisem ioo imi sari afara din gatlej. Pa loc deschisei ochii, ridicai usurel capacul sicriului si ma sculai in capul oaselor si strigai:
- tulai, da' ce somn adanc am mai dohohormit!
(va urmma)