PasareaCuPeneDeFoc (2)

in clipa in care muri curteanul, cu totul si cu totul intamplator aparu pe bolta

cereasca Digodada, care tocmai isi daduse drumul cu parapanta de pe cel

mai inalt varf al Muntilor de Piatra, unde ajunsese cu basculanta. De

acolo de sus vazuse toata tarasenia si pt ca ii placeau hapiendurile,

trase puternic frana de mana, ateriza langa curtean si ii dadu sa bea

Apa Vie, pe gratis. Curteanul deschise ochii si zise:
- ahhhh, da' ce somn greu am mai dormit!
- ai mai fi dormit tu mult si bine daca nu-l bateam eu la cap pe m2 sa

termine povestea, spuse digodada. Hai, ducete odata si fa pasarea sa

cante, sa vad ce se intampla mai departe!
- apoi, cum pot sa-ti multumesc?
- simplu, sa renunti la pensia aia nesimtita pe care o tot visezi si sa

-i spui imparatului sa nu mai dea pensii nesimtite la oamenii nesimtiti.
- aiasta nu-i lucru usor caci oamenii nesimtiti sunt tot mai multi, ei

isi doresc salarii nesimtite, vile nesimtite si tat felul de alte

lucruri nesimtite si asta pt ca am intrat in Oranduirea Nesimtirii, care

are alte reguli dacat celelalte oranduiri. Dar am sa fac tat ce-mi sta

in putinta macar pensiile alea sa le anulam.
Apoi curteanul se ridica si porni catre imparat, lasand-o pe Digodada

ganditoare. Ajuns in sala tronului observa cu mirare ca pasarea era

inchisa intr-o colivie de aur, in timp ce imparatul adormise pe tron si

sforaia de mama-focului, cu capul pe spate. Atunci curteanul deschise cu

bagare de seama usita coliviei, prinse pasarea si incepu sa o mangaie

sub plisc, asa cum ii soptise gandacelul. Pe loc pasarea incepu sa cante

un cantec sublim, Pasarea de foc. Imparatul se trezi si nu-i venea sa creada ca exista ceva atat de frumos, la inceput chiar crezu ca viseaza si-l puse pe curtean sa-l ciupeasca. Apoi in mintea lui incepu sa se gandeasca ce de bani are sa faca cu pasarea asta, sa-si umple visteria goala. Asa ca deveni grijuliu si ii spuse curteanului sa puna pasarea inapoi in colivia de aur si sa o inchida cu cel mai mare lacat. Dar odata pusa in colivie, pasarea nu mai canta. Banuind cauza, curteanul o scoase din colivie si pasarea isi continua cantecul dumnezeiesc. O puse din nou in colivie,  din nou se asternu linistea, iar din ochii pasarii incepura sa curga lacrimi micutze...

Ahhhhh, ce se mai supara imparatul! il trimise imediat pe curtean sa-l aduca pe vraciul palatului, sa rezolve problema.

( pana atunci ma duc si ioo la strand :) )