PasareaCuPeneDeFoc (5)

Azi asa, maine cam tot asa, viata mea era tot mai urata, toti ma minteau in jurul meu, iar cand auzeam ca iar trebuie sa cant la ceva bal vedeam negru in fata ochilor, nu pt ca nu imi placea sa cant ci pt ca ma jenam sa apar in fata oamenilor atat de urata si grasa.
am fost in secret la un vraci care mi-a dat niste pilule, cand le luam ma simteam bine, dar dupa ce le trecea efectul ma simteam si mai rau, nu mai suportam sa vad pe nimeni, nu doream sa vb cu nimeni, treptat am inteles ca singurul leac care m-ar ajuta sa scap de tot balamucul asta ar fi sa ma duc in ceruri, doar acolo as scapa de trupul asta si, cine stie, poate ca sufletul meu ar putea canta si acolo.
am tot ezitat, pana intr-o noapte in care nu puteam nicicum dormi, ma intorceam de pe o parte pe alta, mii de ganduri imi lunecau ca niste serpi negri prin cap, m-am ridicat din pat si m-am dus in camera unde regele isi tinea colectia de serpi, am ridicat capacul cosului si o vipera si-a facut bunatatea sa ma muste, am cazut jos si dupa doar cateva secunde m-am simtit  foarte usoara si m-a învăluit un aer proaspăt ca şi cum o ceaţa neagra din jurul meu s-ar fi risipit.
imi priveam trupul cazut pe pardoseala, parca totusi nu eram chiar asa de grasa, un pic chiar eram frumoasa, dar nu mai imi pasa, eram usoara si ma simteam in sfarsit, dupa mult timp, foarte bine, ma simţeam înviorata, de parca întreg trupul mi-ar fi fost scaldat în apa limpede şi rece a unui izvor.
a2a zi dimineata, in timp ce ascultam, cazuta pe podea, ciripitul matinal al pasarilor, regele a intrat somnoros in odaie si cand mi-a zarit trupul cazut pe podea tare s-a mai intristat  si a trimis repede un slujitor la spitalul palatului de unde au venit urgent 2 doctori:
- cand a decedat? intreba unul din ei.
regele ridica din umeri, apoi ii raspunse ca el dormise bustean toata noaptea, de unde sa stie?
- va trebui sa o luam la spital, sa vedem cauza mortii, spuse celalalt doctor.
- da, puteti sa o luati, iar dupa autopsie va rog sa o incinerati si sa ne aduceti cenusa, spuse mama regelui care sosise si ea in graba. A fost dorinta ei, minţi ea.
au adus apoi un sicriu de lemn care fu pus alaturi de trupul meu, cei 2 doctori imi ridicara  trupul si-l asezara in cosciug. indata ma invalui o aroma placuta de rasina, caci lemnul  de brad era nou. dupa aceea scoasera sicriul afara, il asezara pe un car funerar si pornira incet catre spital.
in mod ciudat, desi privirea imi era impiedicata de peretii sicriului, vedeam limpede pe sotul meu care era trist, dar nu puteam sa-mi dau seama daca era trist ca nu mai avea cine sa-i cante cintecele sau trist ca murisem, si pe mama lui, care statea inţepata, cu o figura grava, dar in ochi ii lucea o bucurie ciudata. amandoi se departau, deveneau tot mai mici.
adio, am murmurat.

(fine del sectione 5 - continueste )