PasareaCuPeneDeFoc (6)

motto: ce-ai fost si ce-ai ajuns
apoi l-am auzit plangand pe baietelul meu de 1 an in una din incaperile palatului, as fi vrut sa-l vad si pe el pt ultima oara, dar nu reuseam, cat de mult te-am dorit, puisorul meu, cat de mult, cand te-ai nascut am fost cea mai fericita mamica din lume, ai fost un adevarat miracol, sa nu te superi pe mine, dar eu trebuie sa plec pt ca sunt defecta, un rebut, asa am fost mereu, dar te voi ocroti mereu din ceruri, te iubesc, puiusorul meu.
adio, i-am spus apoi si lui.

Odata ajunsi la spital sicriul meu fu dus intr-o incapere cenusie si asezat pe pardosea.
Isi facura aparitia cei doi doctori in halate albe, unul dintre ei ridica capacul cosciugului si un miros de formol patrunse in interior.
Eu zaceam în sicriu nemiscata, cu mainile împreunate.
doctorul mai inalt imi ridica si-mi lasa de cateva ori bratele
- E bine. Trupul nu i s-a întarit înca, spuse el, întorcandu-se spre doctorul cu ten palid, apoi amandoi îsi pusera niste manusi de cauciuc, scoasera trupul meu din sicriu si-l asezara pe spate pe o masa de piatra
Apoi, luand o foarfeca,  doctorul taie de sus pana jos în linie dreapta camasa mea de noapte si trupul meu ramase gol în lumina lampii.
- ei, cum procedam? întreba doctorul înalt, însirand pe o masa alaturata instrumentele de disectie.
- hmm, cei de la palat au spus ca a murit muscata de vipera, dar poate ca a fost otravita sau poate ca a inghitit din greseala prea multe pilule, desfacem si analizam toate organele, spuse doctorul palid.
- sa-i deschidem atunci abdomenul, spuse doctorul înalt, dupa care apasa bisturiul adanc la baza gatului şi de acolo merse în linie dreapta pana sub stomac.
Pielea îmi fu data la o parte, apoi muşchii abdominali. cei doi doctori incepura sa miste bisturiele aplecati peste trupul meu iar pe masa alaturata incepura sa se aseze cuminti toate organele mele.
- Ce zici, mai avem ce lua? intreba dupa un timp doctorul mai palid.
- Nu mai e nimic, spuse doctorul înalt.
- Atunci, am terminat...
Apoi îşi scoasera manuşile, se spalara indelung pe maini şi se aşezara pe sicriul în care fusesem eu transportata. Unul dintre ei scoase un pachet din buzunar, îl desfacu si intreba:
- vrei si tu un sandvis?
- mda, spuse celalalt, dupa ce se uitase la ceas.
După ce terminara de mancat, îmi înveliră trupul cu o pânză albă, stinseră lumina şi părăsiră camera.
Eu stateam nemiscata, mi se parea că trupul îmi devenise ciudat de uşor.

daca as fi stiut cate va trebui sa suporte trupul meu, as fi renuntat la gestul meu.

Cand lumina zilei începu sa scada, am auzit un zgomot slab pe deasupra panzei.
O  pasare mica intrase pe ferestruica deschisa a camerei si se asezase pe panza alba ce ma invelea. Mi-am încordat privirea si am recunoscut-o: era o privighetoare, tatal meu mi-o aratase cand eram copila si-mi spusese ca e printre putinele pasari care canta seara tarziu si ca numele ei vine de la " a priveghea". Deci ai venit sa ma priveghezi, pasare draga!
deodata privighetoarea incepu sa cante si pt prima data am fost invidioasa, ea era vie si putea sa cante, iar eu eram moarta, cu trupul golit de toate organele si acoperit cu o panza aspra.

o dorinta puternica ma inunda in acel moment, as fi vrut sa fiu in trupul privighetorii, sa fiu din nou vie si sa pot iar canta,  n-as mai fi facut pt nimic in lume greseala care o facusem, as putea sa-l vad pe baiatul meu crescand, as putea sa-i cant fara sa stie cine sunt, cat de mult as vrea sa fiu in trupul tau, privighetoare draga!

Deodata camera se lumina si isi facu aparitia zana sinucigasilor:
- esti sigura ca vrei sa fii o privighetoare?
- da, mult de tot!
- si nu iti vei mai lua viata?
- nu, acum as sti sa o pretuiesc!
Zana atinse atunci cu bagheta ei magica trupul meu si trupul privighetorii si.... de atunci sunt o privighetoare, cantam in parcul in care se joaca baietelul meu, il vedeam crescand si eram fericita pana cand regele a dat ordin sa fiu prinsa si inchisa in colivie. Cum sa nu plang si cum sa nu fiu trista daca sunt inchisa in colivie si nu pot sa-l vad pe baietelul meu?

Atunci regele, care umpluse fo' 3 batiste cu lacrimi in timpul povestirii, isi ceru scuze, dadu ordin sa fie dusa privighetoarea imediat in parcul de unde fusese luata, apoi se converti la budism, jurand sa nu mai faca nici un rau vreunui animal.


Si-am incalecat pe stie naiba ce si v-am spus povestea asa cum mi-a trecut prin cap, bine c-am gatat-o.