Fragilitate

asta-i un cuvant pe care il cautam demult, nu puteam sa explic dece-dece-dece ?, nu reuseam sa gasesc cuvantul care sa defineasca sentimentul pe care il aveam, adevarul e ca e destul de greu uneori sa traduci in cuvinte ce simti, d'aia s-a inventat poezia, da' noi astia care nu stim sa scriem poezii cum ne putem exprima anumite stari incalcite?
S-apoi poezia e un limbaj prin care poti sa transmiti la altii ce simti tu, dar ioo vreau sa ma inteleg pe mine insumi
Poate ca totusi e bine sa tii un jurnal, macar pasii care i-ai descoperit sa-i notezi, macar pe astia sa nu-i pierzi, se presupune ca imbatranind vei stii tot mai multe, dar de la o anumita varsta incepi sa uiti sau poti sa fii lovit in moalele sufletului de nush ce drama si dupa ce te dezmeticesti iti va fi mai usor sa urci macar pana la nivelul de la care ai cazut.
Deci pana acum ar fi delicatete, fragilitate, un pic de mister si mai era ceva care deja l-am uitat, tre' sa ma uit in jurnalul webloagei, precis ca-l gasesc.
in ultimul timp "poftesc" la un film cu samurai, da' nu stiu de ce, ce anume ma atrage in directia asta? mister.
Altceva ce sa mai spun? La multi ani, nu stiu daca mai scriu anu' asta ceva...desi mi-ar place.

Fluturele de stomac (1)

Capitolul al1lea:  Nasterea

prin prezenta va informez ca ieri dimineata pe la ora 7, cand toti omii inca dormeau ca doar era noapte, a fost comisa o crima in prun, adicatelea un vierme total necunoscut si carele parea a fi un infractor inrait s-a introdus, prin metode specifice, in pruna cea mai de sus.
   Dupe ce i-a supt sucul dulce delicventul a azvarlit pruna fara viata in iarba, apoi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, a plecat.
Pa la ora 8 si 11 minute, cateva furnici, carele mergeau la servici, au descoperit trupul prunii in iarba si au vorovit intre iele ca in natura nimic nu piere, asa ca au carat pruna decedata pe rand si apoi au scoborat-o in pamant.
Pa la ora 9 si 25 se aratara, cateva vrabiute micute de la politiunea comunitara, carele au inceput ancheta acuzandu-le pe furnici ca danseaza din burici.
Fix la ora 10 au aparut criminalistii cei mari calare pa 2 armasari, au cercetat totul cu severitate si dupe ce au chestionat prunele inspaimantate, au dat in urmarire cu semnalmente ferme pa numitul "Vierme".

La orele 12 si 9 minute iezact, presa a aflat ca inca nu-l prinsesera pa vinovat.

   Nimeni nu stia (decat ioo, evident) ca viermele  nu iera vierme, mai oameni buni, ci omida, pa carele nu mai aveau cum sa o prinda, pt ca-i venise sorocu' si se transformase, sub ochii mei holbati de gradinar, intr-un fluture absolut iextraordinar, Fluturus Stomacicus.

Drept urmare si asa deci solicit recompensa oferita pt elucidarea cazului " Muartea Prunei".
Semnat: gradinarul Albuc (detectiv amator)

Trecea o moara pe siret

Trecea o moara pe şiret
Si cu sergentu' zece
Carele, evident,  pa toti-i-ntrece.
Vazand-o cum se-ndeparta
Mi-am amintit de blogu' ista
mi-am suflecat imaginatia pana la coate
si am purces sa scriu...sa scriu...sa scriu...
opreste-ma!... cine mai poate?

postare 9

Frumosul se ascunde tot mai bine, nu stiu daca numai de mine sau de toti oamenii

Mai gaseam mici farame, fragmente cu care reuseam sa trec pana in urmatoarea zi

Totusi undeva trebuie sa existe si asta nu ca o speranta ci in mod logic, potrivit simetriei care se vede clar ca exista in tot universul, daca exista uratenie, trebuie sa existe si frumos

poate ca eu nu mai "vad"...
poate ca eu nu mai "simt"

Deci, daca nu-l gasesti nu iti ramane decat sa il creezi tu, dupa puterile tale, poate pe blogul asta.
asta e.

(e prima oara cand am simtit nevoia sa scriu aici, asta e semn bun, un nou drum catre o tinta necunoscuta, acum stiu deja foarte bine ca important nu e sa ajungi, important e drumul, el e cel care te modifica in timp ce-l strabati)

ps: eu inca reusesc, chiar si la varsta aceasta, sa adorm zambind, sper sa ma tina pana la plus infinit :)

Un pisic inflorit

Am zarit Primavara pe pamant
Si-am aparut si eu pe blog
Sa va-ntreb ce mai faceti?
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Ioo am fost fuarte ocupat, a trebuit sa ajut un ghiocel sa iasa din zapada rece, apoi l-am desmusuroit pe dl Trandafir si tocmai ma pregateam sa-l mangai pe crestet pe dl Cires ca sa faca mai repede flori, cand deodata, langa trandafir, vad ca am un musafir: era mic c-abia-l vedeai, dar avea niste mustati ditamai iar blanita era in dungi.
Desi era numai cat o floare, deja avea 4 picioare si stia sa zica "miau". Oare ce-ati fi facut voi cu acest musafir de soi, care sarea-n aer dupa fluturi si stia sa se joace cu cateva ghemotoace?
Ioo m-am gandit sa incerc sa-l conving sa se lase transformat intr-o floare, nu aveam pretentii prea mari, doream doar sa-i creasca in varful fiecarei urechi cate-un boboc si la capatul coditei un buchet mai delicat.
Dupa ce m-a privit fix in ochi fo' 5 minute, pisicul mi-a raspuns ca, daca nu-l doare acest ornament, lui ii este indiferent.
Asa ca m-am pus pe treaba, intai, in loc de ingrasamant, i-am dat sa pape un cap de peste, apoi l-am asezat pe pamant si i-am ingropat labutele pe rand, dupa care am greblat frumos stratul si am presarat in jurul lui seminte de trifoi cu patru foi.
Apoi, cum iera firesc, am inceput sa-l stropesc, dar cand l-am facut leoarca pisicul nu a mai vrut sa stie de joaca si, scuturandu-si labutele de noroi, a fugit dupa un pietroi.
Acuma ce sa zic, ioo cre'ca macar o zi de-ar fi stat neclintit, un pic tot ar fi inflorit! :)

Ieri, azi, mâine

Fetiţa cu ghiocei

Desi era 1 martie inca iera fuarte frig. Zapada inca nu se topise caci era o iarna lunga, ca in vremurili de demult. Pe frigul acela mergea prin padure o fetita fuarte frumoasa, cu capul gol si cu picioarele guale. Avusese dinsa niste papuci cand plecase de acasa la cules de ghiocei, dar ii pierduse pe drum pt ca papucii ii erau prea mari, ramasesera de la mamica ei care murise de curand.
Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig si se uita atenta prin zapada dupa ghiocei. Ea nu avea bani ca ceilalţi copii, asa ca s-a gandit sa vanda de 1 martie ghiocei si sa-si faca cativa banuti cu care sa-si cumpere ceva papa bun pt ea si pt pisica cu care locuia si care-i tinea de cald, deoarece caloriferele erau oprite in garsoniera in care locuia inca de pe vremea cand inca mai traia mamica ei draga.
Dupa ce umplu cosuletul cu ghiocei, porni spre centrul orasului, cautand un loc unde sa-i vanda. Dar trotuarele erau deja ocupate de femei imbracate strident, care o alungau, spunand ca acolo e zona lor.
Intr-un tarziu gasi un colt de strada, stii unde?, chiar langa Muzeul Farmaciei, unde era chiar mai bine pt ca vantul rece nu avea asa putere.
Era insa o zi rea pentru dansa caci nimeni nu-i cumpara nici un bucheţel si n-avea prin urmare inca nici un ban; si-i era tot mai foame si tot mai frig.
Copiii care treceau pe langa ea aveau deja bucheţele cu ghiocei in maini, râdeau zgomotos şi erau fuarte bucurosi ca merg acasa la mamicile lor sa le anunte ca, iote mami, vine primavara, apoi sa se aseze la masa si sa pape ceva bun in caldura bucatariei.
Biata fetita! nici nu isi mai simtea picioarele, care din vinetii se colorau acum spre albastru.
Iata insa ca o doamnă se opri langa dinsa, isi deschis poşeta si o intreba cu cat vinde ghioceii, fetita vru sa-i spuna "un leu" dar buzele albastre refuzara sa se miste, asa ca iesi un mormait din care doamna nu intelese nimic.
Atunci doamna, carele era imbracata fuarte frumos, cu trei randuri de blanuri, inchise poseta si se duse putin mai la vale si cumpara ghiocei de la o florareasa pestrita.
Fetita o urmari cu privirea, apoi se ghemui linga perete si isi stranse piciorusele albastre sub dansa. Frigul o patrunsese pana in maduva oaselor si totusi nu-i venea sa se duca acasa unde o astepta pisica ei dragalasa, dar la care trebuia sa-i dea ceva de mancare, dar ce?
Si in afara de asta, acasa nu era tot asa de frig?
Doamna imbracata cu 3 randuri de blanuri o intreba pe florareasa ce e cu fata aceea, dar florareasa ii raspunse ca nu stie nimic si nici nu o intereseaza.
Atunci:
1. doamna suna la 112, sosi rapid o ambulanta care o duse pe fetita la spital unde, din pacate, trebui sa i se amputeze cele 2 picioare inghetate.
2. doamna ii cumpără toti ghioceii, dupa care o invita pe fetita acasa la ea, sa-i dea ceva de mancare si sa se incalzeasca. Fetita se transforma atunci in Zana Primaverii care ii multumii doamnei, spunandu-i ca abia acum are puteri cu care va putea sa o alunge pe Baba Iarna.

Urmara 9 zile de lupte grele, dar in 10 martie Zana primaverii invinse si o alunga pe Baba frigului.

Si-am incalecat pe o trestie si v-am spus o chestie...

(fiecare poate sa-si aleaga ce sfarsit doreste, ba chiar poate sa adauge alte sfarsituri)

Dragoste la zero grade

ana se joaca pe computer. jocul se numeste "dragoste la zero grade". ea este fuarte buna la acest joc:

fat-frumos isi pune armura si se urca pe cal.
ana primeste 500 de puncte.

ana hraneste calul cu o tava cu jar, iar acesta vjjjj! porneste in galop catre castelul printesei.
ana mai primeste 500 de puncte.

in jurul castelului sunt mai multe mori de vant.
POC! Oh, nu! calul se izbeste de una din mori si ramane agatat de palele ei. Fat-frumos se invarte in sensul acelor de ceasornic. :(
ana pierde 100 de puncte.

ana il recupereaza pe fat-frumos si il impinge in castel, unde sunt 9 printese. La care sa se dea? ana o alege pe ileana-cosanzeana.
ana primeste inca 1000 de puncte.

oh, nu! in castel apare un zmeu. nu pare a fi prietenos. Fat-Frumos o trage pe ileana-cosanzeana pe cal si o iau la sanatoasa.
ana primeste 500 de puncte.

zmeul isi cheama fratii si pornesc in urmarirea lui fat-frumos. ei arunca cu buzdugane catre el: vjj! vjj! vjj! insa nici un buzdugan nu il nimereste pe fat -frumos. el arunca in spate arma secreta, un pieptene din care creste un codru des, in care zmeii se ratacesc.
ana primeste 1000 de puncte.

fat-frumos se intoarce in castelul lui. o saruta pe ileana cosanzeana si apoi fac o nunta mare.

Jocul se termina, doar muzica merge mai departe.
pe monitor apare un mesaj: foarte bine ana! fat-frumos a ajuns cu bine inapoi acasa si s-a casatorit cu iubita lui! ai realizat 4900 de puncte!

Ana merge in sfarsit la culcare. toata ziua a jucat acest joc si se simte obosita. se uita pe fereastra insa nu vede nici un fat-frumos. hmmm, poate maine...

sus pe cer se vede luna si multe stele clipocind. este fuarte liniste.
oare ce va visa la noapte?

Fotografierea viselor

in ultimul timp am inceput din nou sa visez colorat, cre'ca se stricase ceva pt ca nu mai visam decat alb-negru. Bine ca s-a reparat singur, eu nu am indraznit sa desfac suruburile si sa intervin pt ca e in garantie 100 de ani, si daca umbli p'acolo nu ti-l mai schimba nimeni.

Nu l-am dus nici la ceva service de psihologi pt ca e o broblema binora, se poate trai si asa.

Azi-noapte nu numai ca au fost color, dar au fost fuarte clare, cu o rezolutie marita, insa totusi nu HD...

de ce oare? de ce s-au imbunatatit asa de grozav? ma intrebam in timp ce le urmaream si deoadata m-am gandit ce bine ar fi daca as putea sa le fac o poza, sa pot arata dovada a2a zi sau eventual sa pot sa analizez rational toate filmele alea mute si irationale, adicatelea sa le descifrez mesajul.

hmmm, dar daca nu e nici un mesaj?

nu pot sa cred ca uomul a ajuns cica pe Luna si se pregateste sa bea un pepsi si pe Marte, da' inca nici un "grup de cercetatori" nu a descoperit ce e cu visele astea, de unde vin si mai ales unde ne indreapta.

am glughit pa tot netu' da' n-am gasit nici un ap de fotografiat vise, se pare ca tre' sa-mi imaginez ioo unu' si sa-l introduc in vis, in speranta ca visul nu o sa-l rejecteze ca la transplantul de organe.

dak reusesc, o sa pun pozili pa bloaga, deocamdata va pun poza unui vis de-a unui nene pa care tuata lumea-l cunoaste:

Motanul Descaltat (poveste cu conexiuni)

Amu, cica era odata un uom care tare se mai plictisea. In una din zile se apuca de navigat pe net, gandind ca poate are sa gaseasca ceva nemaivazut, caci vezi mata, cu netul asta niciodata nu se stie unde ajungi si ce mai afli, caci intortocheate sunt caile lui.
Cum naviga el asa, iaca se intalneste pe o bloaga oarecare cu Luly, printesa razboinica a Luminii, care nici una, nici doua, ii trase una cu baltagul drept in moalele capului.
Nemaiavand ce face, uomul ista se intinse pe gios si muri. Atunci cei 3 ficiori ai sai purcesera sa-i imparta averea: al mai mare lua computerul, al mijociu lua DVD-ul, iara mezinul lua...motanul, ca atat mai ramasese.
D'apoi asta micu' nu se putea consola cu atat de putin si iera fuarte suparat:

- Ce han-tatar sa fac io cu un motan?

Motanul il auzi si-i sopti:

- Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac si da-mi jos din labe ciubotele astea din coji de nuca pe care mi le-a pus rahaposatul, cica sa nu pot prinde pasarici, si-apoi vei vedea ca n-ai fost chiar asa nedreptatit cu partea ta de mostenire, asa precum ti se pare.

Atunci mezinul il descalta si-i dadu un sac, pe care motanul si-l arunca in spinare si se duse de-a dreptul intr-o padure din apropiere, unde auzise el ca:

Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă.

Merse el ce merse cand deodata, intr-un luminis, dadu de Riga Crypto, care insa nu arata prea bine caci:

Răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

Atunci Motanul Descaltat se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i vorbeasca:

- Sire, marchizul Emaldoilea (caci asa il numise pe stapanul sau) m-a insarcinat sa va ajut in orice problema ati avea.

- Spune-i stapanului tau ca ii multumesc, zise Riga, si ii arata o poza cu lapona Enigel, de care era indragostit. Daca vrei sa ma ajuti, fa-mi o lipeala cu lapona asta.

Motanul Descaltat se uita lung la lapona mica din poza, apoi se invoi si pleca sa o gaseasca pe Enigel.
Merse el ce merse, ca inainte mult nu mai este, cand deodata se intalni cu un prinţ din Levant:

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, zise Motanul Descaltat, mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine sa o cautam pe lapona Enigel, ca am eu o daravela cu dansa.

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, zise Motanul, lapona Enigel e de-o mie de ori mai frumoasa ca orice femeie pe care-ai vazut-o pana acum!

Dar prinţul răspunse întorcându-se:

- Taci...au nu stii tu oare ca nu fomei frumoase caut eu?

Atunci Motanul Descaltat isi lua ziua-buna de la print si pleca mai departe. Ajuns intr-o poiana mare zari in mijlocul acesteia o racla cu totul si cu totul din sticla de clestar. Cand se uita mai bine, cine credeti ca era in racla ceea? era chiar lapona enigel cu o umflatura suspecta in zona gatului.

------------------------------

fine del prima si ultima parte

scrisorica catre mine insumi

mai draga mine insumi din viitor, sa nu nu uiti cand mai vii p'aici sa scrii ce am clocit eu azi despre obsesie, adicatelea cum ajungem cu totii, mai devreme sau mai tarziu la Marea Obsesie, dupe ce parcurgem cateva obsesii mai mici....

sa nu uiti, mai draga mine insumi din viitor, ca tu te tragi din mine, asta carele scrie acum, asa cum darwin se trage din maimuta, deci tu poti fi sigur de mine ca am iezistat, pa cand ioo nu stiu sigur ca tu o sa iezisti...

noah, restu'  il las pe cel de maine sa-i spuna la cel de poimaine. :)

ciorna

insemnarile blogului sunt ca si niste faramituri lasate in urma.

Pisica cu trei iezi (1)

Era odată o pisica care avea trei pui. Puiul cel mare şi cu cel mijlociu

erau fuarte neastamparati; iară cel mic (cel din mijloc in poza) era dulce şi cuminte.

Într-o zi, pisica cheamă puii şi le zice :

- Dragii mamei pisoiaşi ! Eu mă duc la hipermarket ca să mai aduc ceva de-a mâncării. Voi sa încuiaţi uşa după mine şi să nu cumva să deschideţi până ce nu-ţi auzi glasul meu. Când voi veni eu, am să vă dau de ştire, ca să mă cunoaşteţi, şi am să vă miaun aşa :

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

- Auzit-aţi ce-am spus eu ? Pot să am nădejde în voi ?

- Să n-ai nici o grijă, mămucă, noi suntem pisoi mari de-acu', asa om face.

- Dacă-i aşa, apoi veniţi să vă pupaceasca mama pe botic ! rămâneţi cu bine!

- Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, nu uita sa iei cardul cu tine

şi să ne-aduci si ceva dulce.

Apoi pisica iese, se urca pe bicicleta şi se duce în treaba ei, sa cumpere papa bun.



Iara puii închid uşa după dânsa şi trag zăvorul.

Dar un duşman de caine - ş-apoi ştiţi care ? - chiar asta din poza de mai jos,



trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea pisica cu puii.

"Wow ! zise el în gândul său. Ia, acum mi-e timpul... De i-ar împinge

păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie ! Ştiu că as papa ceva bun azi !" Cum zice, şi vine la uşă şi începe :

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

- Ia ! Băieţi, zise puiul cel mare, carele tot timpul numai mancare visa, săriţi şi deschideţi uşa, că vine mama cu demâncare.



- Vai ! zise cel mic. Să nu cumva să deschideţi, că-i vai de noi ! Aiasta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i aşa de gros şi de răguşit, că-i mai subţire şi mai frumos!



Cainele, auzind aceasta, scoase din buzunar un mp3player si dadu drumul la inregistrarea pe care o facuse pisicii:

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

- Ei, vedeţi, zise iarăşi cel mare, lihnit de foame. Nu-i mămuca, nu-i mămuca ! D-apoi cine-i dacă nu-i ea ?  Mă duc să-i deschid.

- Vai !  zise iarăşi cel mic. Mamuca nu putea veni asa repede! nu e ea!!!

- Apoi, da ! zise cel mare. Tu esti cel mai mic da' te pricepi cel mai bine, ce sa zic... Eu, unul, mă duc să deschid.

Atunci mezinul se ascunde repede sub niste flori galbene si tace ca peştele şi tremură ca varga de frică.



Iar cel mijlociu, tzuşti ! si el iute sub o bancuta , de unde se uita cu frica.



Însă cel mare, curajos nevoie-mare, se dă după uşă şi trage zăvorul... si-atunci cainele, nici una, nici două, haţ ! il ia şi-l mănâncă cu atâta poftă, de-ţi părea că nici pe-o măsea nu are ce pune. Apoi se linge pe bot şi începe a se învârti prin casă, cautandu-i pe ceilalti 2 pui.

Se uita el in stanga, se uita el in dreapta, dar puii nu-s nicăieri !

Atunci se pune oleaca pe bancutza, sa se mai odihneasca, da' cum se pune, cum stranuta, caci vezi mata, era alergic la parul de pisica.

Atunci puiul de sub bancutza, nu poate tacea:

- Noroc si sanatate !

- Aaaaa !... aici mi-ai fost ? zise cainele, dupa care se apleca si înşfăcă puiul de sub bancutza şi-l papa si pe-acela !...

Pe urmă se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci puiul cel mic tăcea molcum in spatele ghiveciului cu flori galbene.

Dacă vede cainele şi vede că nu mai găseşte nimic, se ia si se duce la casa lui.

Atunci puiul ramas încuie repede uşa si începe a plânge amar după frăţiorii săi.

Când jălea el aşa, iaca şi pisica ca vine încărcată cu de-a mâncării, şi cum ajunge, şi începe:

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

Atunci puiul sare iute, ii deschide uşa si s-aruncă în braţele ei si începe a-i spune :

- Mămucă, mămucă, uite ce am păţit noi !  si ii povesteste de-a-fir-a-par tuata tarasenia.

Atunci pisica tare se mai intrista si incepu a se gandi cum sa i-o plateasca cainelui.

=============================================

fine del partea 1

Povestea lui Truly

Cica era odata o cetate, carele se numea varsawa, in care locuiau o baba si un mosneag, care tare se mai plictiseau.
În una din zile, baba oftă din greu şi zise moşneagului:

— tulai, moşnege! tare ma mai plictisecs! oare cand naiba au de gand astia sa inventeze calculatoarele si internetul, sa am si eu ce face toata ziua?
— Apoi de, măi babă, ce putem face noi daca inca nu s-au inventat?
— Aşa este, moşnege, văd bine; dar, până una-alta, ştii ce-am gândit eu astă-noapte?
— oi stii, măi babă, dacă mi-i spune.
— poi, am visat ca mâine dimineaţă, cum s-a miji de ziuă, să te scoli şi să te duci încotro-i vedea cu ochii; şi ce ţi-a ieşi înainte întâi şi-ntâi, sa-l pui în traistă şi sa-l aduci repede acasă, sa ne dicstram si noi cu ceva.

Moşneagul, sătul şi el de-atâta plictiseala, se scoală a doua zi dis-de-dimineaţă, îşi ia o traista mare cat un sac şi se duce pe nişte stradute inguste, cand la dreapta, cand la stanga, dupa cum il taie capul, până ce dă peste doua fete care statea tolanite pe un pled. Una din fete, cum vede pe moşneag că vine asupra lor cu traista mare deschisa, indată începe a tzipa si o rupe la fugă. Cealalta, fiind mai adormita, ramase pe loc, asa ca mosneagul o prinse si o baga repede in traista si tuleo la baba cu ea.
Şi cum ajunge-acasă, zice:

— No, măi băbuşcă, iote ce odor ţi-am adus eu! Un boboc de fata frumusica care zice ca e din imparatia Ardealului si stie bine si limba noastra poloneza.

— Moşnege, moşnege! zise baba, frumoasa fata ai mai adus.

Apoi se intoarse catre fata si o intreba:

- da' ce-ai vrea tu sa te faci cand vei fi mare?

fata se uita drept in ochii babei si raspunse:

- apai, eu cand oi fi mare vreau sa ma fac somera! am auzit ca e o meserie foarte banoasa si fara stres profesional.Esti tot timpul odihnita, incat e nevoie sa ma tin treaza ore intregi ca sa pot sa zic la sfarsitul zilei, uof ce zi am avut si sa cad pe perna moarta de oboseala.

atunci baba casca gura a mirare dupa care se puse pe un ras nebun, iera prima oara dupa fo' 20 de ani de cand radea, iara mosu' incepu si el sa rada, da' din cauza rasului babei, iar la urma incepu sa rada si Truly, caci asa o chema pe fata.
Radeau ca nebunii tustrei ca se cutremura cascioara in care erau din toate incheieturile, da', vezi dumneata, fiecare radea din alt motiv.

care or fi motivele lor om afla din episodul urmator, din care va dezvalui cateva secvente: imparatul poloniei, pe care il chema Sobieţki, muare si il lasa in locul lui pe fiul sau, Lolek Bolek al 2-lea, carele dupa un timp se indragosteste de Truly si ii cumpara cea mai mare ciucalata din lume, drept pt care si Truly se indragosteste da' de altcineva, si anume de Sienkiewicz.
la aflarea acestei vesti Lolek Bolek al2lea se ienerveaza si declara razboi la toate tarile cu care avea granita comuna si il trimite pe Sienkiewicz sa lupte pe front in timp ce el se giugiuleste cu Truly si chiar ii compune un cantec care a ramas pana in zilele noastre:

Mi-a soptit o viorea
C-ai sa-mi dai inima ta
Truly,truly,draga
Oooooooo,eu te rog pe dumneata
Ca sa nu dai inima altcuivaaaa
Truly,truuuuuuliiiï,dragaaaaaa.

cre'ca ajung atatea secvente, in sensul ca v-am captat deja atentia si o sa va abonati precis la canalul asta, acum tre' sa pun un calup de publicitate de la gugal, pe care va rog sa-l clikuiti in draci, sa am si ioo bani de-o mamaliga, dupe care revin cu episodul 2 sau poate sar direct la 3 ca sa nu va plictisecs.

Filozilofia fericirii

unii uameni, dupe ce s-au transformat cica din maimuta (veriga lipsa) in uom, au mostenit acea insusire a maimutei de a desface obiectele ce le pica in mana in parti tot mai marunte, pana cand obiectul nu mai poate fi refacut si isi da duhu'. Iei numesc aceasta indeletnicire analiza.

din cand in cand primim mailuri sau citirim pe div site-uri ca nu-stiu-ce cercetator a mai descoperit ceva, cum ar fi parexemplu ca urechea foloseste la auzit, ochii la vazut, iar picioarele la mers...
darrrrrr toate aceste minti luminate nu au reusit sa rezolve problemele esentiale care ne rod pe dinauntru inca din frageda copilarie: la ce foloseste uomul? da ce vine el pa planeta asta albastra care se pare ca s-ar descurca fuarte bine si in absenta lui? ce este dragostea si la ce foloseste ea, ce este fericirea si mai ales dc sunt fericiti doar cei saraci cu duhu, noi astialalti care am avut ghinionul sa ne nastem bogati cu duhu ce vina avem? cum putem sărăci cu duhu, sa fim si noi fericiti?
ehehei, pt a masca necunoasterea raspunsurilor la aceste intrebari cineva fuarte nefericit din antichitate a inventat filozofia, carele studiaza la ce se gandeste uomul atunci cand nu se gaseste la calc sa se juace sau sa scrie pe blog diverse tampenii.

Filozofia este fuarte utila pt ca ne ajuta sa intelegem, dupe ca citirim fo' 2-3 tratate gruoase, cat de mult poate fi taiat firu-n-patru pana ajunjem la esenta adevarului si anume ca:
pana la urma tuoti murim, si vecinu' mea din blogul alaturat, chiar si tu, cel ce citesti aceasta tampenie ca n-ai ce face, si deci nu numai ioo am sa mor ca si tu si el si ea, deci important e cum traim, nu cat traim si mai rezulteaza ca ce destepti e japonezii cand stau ei muti de uimire in fatza unui cires inflorit pe langa care tu treci indiferent gandindu-te la tot felul de prostii.

continuam cursul maine, daca nu poi-maine, asta depinde de cires... :)

poveste...(4)

cand ajunse pe nisipul ce mirosea a scoici muarte, rasufla usurat; apoi ridica incet capul si inima i se sparse in mii de bucati: de sus il privea ZMEUL.
-------------------------------------
Dandu-si seama ca nu are nicio sansa sa castige lupta cu zmeul in acel moment, Fat-frumos se prefacu mort, asa cum mai procedase el odata cu un urs in padure.Zmeul privi cu dezgust o vreme la trupul vanat de frig, apoi ii striga lui ileana cosanzeana:
- Fat-frumos al tau e mort! am sa-i leg o piatra de gat si am sa-l arunc in mare, sa nu mai auda nimeni de el, ha, ha, haaaaa....
dar muma zmeului, care avea 599 de ani si era trecuta prin tot felul de tarasenii, ii spuse fiului:
- muritorii astia sunt fuarte rezistenti, poate ca nu e mort ci doar se preface, daca-l arunci in mare precis ca ceva sirene il vor salva, apoi va ajunge inapoi in tara sa si va porni razboi mare contra noastra. Mai bine ia niste cuie si-un ciocan si prinde-l de copacul acesta gros, o sa vezi cum va ţipa de durere.

Zmeul lua 4 piroane mari si-i strapunse lui F mainile si apoi picioarele; trupul voinicului ramase insa inert iar pe chip nu-i trecu nici umbra unui fior.

Atunci zmeul facu un fuoc mare in jurul copacului iar dupa ce valvataile se mai potolira lua jaratic intr-un vas metalic si il turna peste F, crezand ca flacaul se va zvarcoli de durere, dar voinicului nu i-a scapat nici un geamat si nu i-a frematat nicio geana.

Dar muma zmeului, care stia cat de puternica e dragostea la muritori, gasi o cazna si mai grea si o scoase pe ileana sa cante si sa danseze in faţa copacului de care era batut in piroane trupul lui Fat-Frumos.
cu lacrimi in ochi, ileana incepu sa cante si sa danseze, iar lui Fat-frumos, care rezistase foarte bine pana acum, inima incepu sa-i zvacneasca tot mai puternic.
Si, la un moment dat, fara voia lui, pleoapele se ridicara pt a o vedea pt ultima data pe iubita lui, iar buzele ii frematara dorind sa atinga buzele lui ileana cosanzeana.
ileana, care vazu prima aceste schimbari, incepu sa planga amarnic, caci era clar ca zmeul il va ucide pe iubitul ei, si se prabusi in genunchi.

aaaaaatunci, o forţa nebuna se trezi in Fat-frumos, isi scoase cu mana stanga pironul din cea dreapta si-l azvarli drept in gatul zmeului, carele se prabusi mort la pamant, apoi isi scoase si pironul din mana stanga si-l azvarli in gatul mumei zmeului, carele cazu si ea moarta alaturi de fiul ei cel urat.
Cu ultimele forţe, fat-frumos isi scoase si piroanele din picioare si reusi sa faca citiva pasi, pana langa ileana cosanzeana, apoi se prabusi alaturi de ea in genunchi, o cuprinse in bratele lui innegrite de jar si-si apasa delicat buzele arse pe buzele ei....
---------------------
noah, acu' autorul are o dilema la incheiere:
sau Fat-frumos, carele a trecut prin atatea incercari istovitoare, ar cam trebui sa-si dea duhu' dupa acest ultim sarut
sau Ileana cosanzeana reuseste, prin dragoste, sa-l puna pe picioare, dupa care se casatoresc si fac 99 de copii
----------------------
Cît despre povestitorul acestei povesti nimeni nu ştie ce s-a ales de el.
Unii spun că a disparut de pe net, alţii că s-a întors in Real.
Dar mi-ar place să cred că, în sfîrşit şi-a găsit si el un petec din liniştea pe care cu toţii o căutăm şi pe care puţini dintre noi o găsim vreodată....

re-vine iarna

vine, vine, iaaaaaaara iarna
se asterne-n tuaaaaara tara
saniute pe campiiiiiiiiiiii
hai sa ne bulgarim copii!!!

( oare si bulgarii se bulgaresc??? )

noah, ma duc sa fac poze inainte sa se rupa copacii de atata zapada :)

Drumul catre fericire

ehehei, tuoti uamenii vor sa traiasca fericiti, dar nu toti reusesc sa vada limpede ce drumuri duc spre fericire. Ievident ca drumurile stiute de toti si prea batatorite te inseala cel mai mult, deci e recomandabil sa gandim cu propriu kreer si sa ne ferim a pasi intr-o turma, unii in urma altora.

asa ca, n-ai decat sa-ti cauti propriul drum, ioo mi l-am gasit pe asta de mai jos, abia astept sa merg pe el la vara si daca oi ajunge la sfarsit vuoi fi fuarte fehericit.

poveste...(3)

Ileana nu spuse nimic asa ca zmeul porni pe urmele mirosului pana ajunse la balcon si de acolo il vazu pe Fat frumos inotand printre valurile uriase.
-------------------------------------
insa Fat frumos inota tot mai greu si era deja fuarte obosit, daca pornea catre stanci risca sa fie sfaramat de ele, iar daca inota spre larg, valurile uriase il aruncau manioase inapoi.
dupa ce ca era atat de obosit, colac peste pupaza se trezi cu alta belea pe capul lui, sirenele care auzira ceva zbatindu-se la suprafata apei venira repede sa vada ce se intampla:

- ahhhhhh! uite! e baiatul acela chipes pe care l-am impins zilele trecute pe Plaja! bolborosi una dintre ele.

vaiiiii, ce se mai bucurara cele 3 sirene cucuiete, il trasera in jos pe voinic si incepura sa-l pupaceasca: intaii sirena cea mare, carele era blonda, apoi sirena mijlocie care iera bruneta si pe cand ii veni randul si mezinei, o roscata focoasa, Fat frumos lesina... din lipsa de oxigen. Acuma stiu ca o sa-mi ziceti ca in apa e destul oxigen, d'apoi voinicul nostru nu stia sa-l extraga din apa ca pestii sau sirenele, asa ca era cam pe duca, incepuse sa aiba o culoare nenaturala.
Noah, apoi mezina, carele stia si un pic de vrajitorie, lua un fel de balon transparent pe care-l trase peste Fat frumos dupe care il umplu cu aer bun pt muritori si bolborosi apoi o incantatie si, voila, fat frumos se trezi la viata.
acu' statea in balonul cela si se uita la cele 3 sirene cucuiete iara dansele la el: ele s-ar mai fi pupacit, da' vezi mata, nu puteau de balon, el s-ar fi dus in treaba lui, sa se bata cu zmeul, da' nu putea pt ca cucuiata cea mica tinea strans sfoara de la balon si il privea lasciv, pt ca nu-si primise portia de pupaceala.
ehhh, noroc cu o cioara care tocmai trecea in zbor p'acolo catre mexic unde stie toata lumea ca migreaza vara ciorile. F ii striga din baloon:

- cioara neagra si lucioasa...

dar nu apuca sa spuna mai mult ca cioara, nervoasa fuarte ca cineva ii spune cioara si nu porumbel, cum pretindea dansa ca este, se lansa intr-un picaj de kamikaze spre baloon, pe care il sparse: fasssssssssssss!
atunci Fat frumos, fara sa se mai uite inapoi, inota cu ultimele lui puteri catre plaja. cand ajunse pe nisipul ce mirosea a scoici muarte, rasufla usurat; apoi ridica incet capul si inima i se sparse in mii de bucati: de sus il privea ZMEUL.

fine del partea a3a

poveste ...(2)

azi asa, maine la fel, abia in a3a zi, pe cand se ingana noapte cu ziua, fat frumos scoase un oftat usor si deschise ochii.
-------------------------------------------------------
eeeeeeeeee, apoi cand vazu langa ce boboc de fata se trezise, nu-i venea sa-si creada ochiilor; dadu usor pledu' la o parte si o privi luuuuung-prelung, de la cap la coada si apoi de la coada la cap ( no,apoi uitai sa va zic ca noaptea ileana iera sirena si doar ziua era fomeie, lasa nu-i bai, se mai intampla).
ileana, care se trezise si ea dar astepta cuminte sa termine fat frumos cu admiratu', deschise somnoaroasa ochii si spuse:
- te-ai trezit, voinicule?
- m-am trezit si mi-e o fuame de lup siberian! tu cine esti? unde ne aflam?
- pai stii ce? intai mancam si dupa aia...iti raspund la celelalte intrebari, zise ileana, si alerga bucuroasa la bucatarie sa-i pregateasca felurile de mancare la care poftea.
abia la cafelutza incepu ileana sa-i povesteasca ca acest palat apartine Zmeului, care o furase de la parintii ei si ca acum e plecat pe taramul celalalt.
Voinicul nostru o privea printre aburii cafelei cum povesteste si de la un timp nu mai auzi ce spune, o privea si inima ii batea in piept tot mai tare, de ce oare?, de ce?
deodata un buzdugan batu la usa, ileana deschise si buzduganul, dupa ce-l saluta politicos pe fat frumos, se aseza cuminte intr-un carlig. Ileana se ingalbeni, apoi se inverzi:

- vai! vine Zmeul! ascunde-te undeva, in inima mea, sau mai bine fugi!

fat frumos vru sa scoata spada, sa se lupte, da' ia sabia de unde nu-i, ea ramasese pe corabia sfaramata. Cand sa fuga pe usa, cineva suna nervos: bing-bang! atunci ileana ii facu semn sa o urmeze si-l conduse grabita la un balcon al castelului care era deasupra marii...Fat frumos privi o clipa in jos, la clocotul valurilor care se sfaramau de stinci intr-un vuiet asurzitor, apoi se arunca in valtoare.
ileana fugi repede la usa si deschise:
- aaaaaaaaaaaaa! aici a fost un muritor! ii simt mirosul! unde e? unde e? spuse grabit Zmeul, privind-o atent pe ileana ai carei ochi straluceau ciudat. Ileana nu spuse nimic asa ca zmeul porni pe urmele mirosului pana ajunse la balcon si de acolo il vazu pe Fat frumos inotand printre valurile uriase.

fine del partea a2a

Poveste calda din cuptor (1)

A fost odata un fat frumos. Pe la 10 ani tatal sau muare intr-o batalie cu Negru imparat iar putin mai tarziu, pe la 20 de ani muare si mama sa, intr-o batalie cu Cancer imparat.
noah, amu ce sa faca si el, decat sa stea singur cuc in palatul pe care il mostenise, mai bine isi vinde tuata averea si cu banii obtinuti isi cumpara o corabie si porneste pe mare spre alte meleaguri, unde auzise el ca umblau cainii cu covrigi in coada.
Merge el ce merge si deodata, pac!, incepe o furtuna grozava, cu tunete si cu fulgere si, bineinteles, un fulger din asta n-are ce lucra si-i trozneste bine de tot corabia, carele pa loc se sfarama.
Fat frumos se arunca atunci in apa si incepe sa inoate, si inoata si inoata pana prinde o scandura, se urca pe ea si adoarme.
noah apai in marea ceea traiau niste sirene fuarte simpatice si dragute carele vazand ce nenorocire se abatuse asupra printului hotarara sa-l ajute si il impinsera pana pe plaja unei insule apropiate, carele ele credeau ca-i pustie, apoi il pupacira bine, ca de, iera fuarte frumos, si il lasara sa se odihneasca, cu gandul ca se vor intoarce ele mai tarziu, sa se mai pupaceasca, ierau niste sirene fuarte pupacioase.

D'apoi ce sa vezi, insula aiasta era locuita de un zmeu carele locuia cu ileana cea cosanzeana, pe care o furase de la parintii ei, si cu muma lui, intr-un palat fuarte mare.
Ileana, care facea in fiecare dimineata jojing pe plaja, il gaseste pe fat frumos esuat pe nisip si pa loc se indragosteste de el, normal, pt ca el iera fuarte chipes si facuse culturism in tinerete. Il pune intr-o roaba care era intamplator p'acolo si il duce pe printz in castel.
norocul ei era ca zmeul si cu muma-sa erau plecati pe taramul celalalt, unde aveau ceva daravele de rezolvat.
Ehh, apoi ileana il pune pe un pat pe Fat frumos, il dezbraca de tot si incepe sa-i unga cu untdelemn trupul inghetat de sarutarile sirenelor, apoi se culca langa el si se acopera cu un pled calduross.
azi asa, maine la fel, abia in a3a zi, pe cand se ingana noapte cu ziua, fat frumos scoase un oftat usor si deschise ochii.

fine del partea 1