ana se joaca pe computer. jocul se numeste "dragoste la zero grade". ea este fuarte buna la acest joc:
fat-frumos isi pune armura si se urca pe cal.
ana primeste 500 de puncte.
ana hraneste calul cu o tava cu jar, iar acesta vjjjj! porneste in galop catre castelul printesei.
ana mai primeste 500 de puncte.
in jurul castelului sunt mai multe mori de vant.
POC! Oh, nu! calul se izbeste de una din mori si ramane agatat de palele ei. Fat-frumos se invarte in sensul acelor de ceasornic. :(
ana pierde 100 de puncte.
ana il recupereaza pe fat-frumos si il impinge in castel, unde sunt 9 printese. La care sa se dea? ana o alege pe ileana-cosanzeana.
ana primeste inca 1000 de puncte.
oh, nu! in castel apare un zmeu. nu pare a fi prietenos. Fat-Frumos o trage pe ileana-cosanzeana pe cal si o iau la sanatoasa.
ana primeste 500 de puncte.
zmeul isi cheama fratii si pornesc in urmarirea lui fat-frumos. ei arunca cu buzdugane catre el: vjj! vjj! vjj! insa nici un buzdugan nu il nimereste pe fat -frumos. el arunca in spate arma secreta, un pieptene din care creste un codru des, in care zmeii se ratacesc.
ana primeste 1000 de puncte.
fat-frumos se intoarce in castelul lui. o saruta pe ileana cosanzeana si apoi fac o nunta mare.
Jocul se termina, doar muzica merge mai departe.
pe monitor apare un mesaj: foarte bine ana! fat-frumos a ajuns cu bine inapoi acasa si s-a casatorit cu iubita lui! ai realizat 4900 de puncte!
Ana merge in sfarsit la culcare. toata ziua a jucat acest joc si se simte obosita. se uita pe fereastra insa nu vede nici un fat-frumos. hmmm, poate maine...
sus pe cer se vede luna si multe stele clipocind. este fuarte liniste.
oare ce va visa la noapte?
joi, 24 februarie 2011
marți, 22 februarie 2011
Fotografierea viselor
in ultimul timp am inceput din nou sa visez colorat, cre'ca se stricase ceva pt ca nu mai visam decat alb-negru. Bine ca s-a reparat singur, eu nu am indraznit sa desfac suruburile si sa intervin pt ca e in garantie 100 de ani, si daca umbli p'acolo nu ti-l mai schimba nimeni.
Nu l-am dus nici la ceva service de psihologi pt ca e o broblema binora, se poate trai si asa.
Azi-noapte nu numai ca au fost color, dar au fost fuarte clare, cu o rezolutie marita, insa totusi nu HD...
de ce oare? de ce s-au imbunatatit asa de grozav? ma intrebam in timp ce le urmaream si deoadata m-am gandit ce bine ar fi daca as putea sa le fac o poza, sa pot arata dovada a2a zi sau eventual sa pot sa analizez rational toate filmele alea mute si irationale, adicatelea sa le descifrez mesajul.
hmmm, dar daca nu e nici un mesaj?
nu pot sa cred ca uomul a ajuns cica pe Luna si se pregateste sa bea un pepsi si pe Marte, da' inca nici un "grup de cercetatori" nu a descoperit ce e cu visele astea, de unde vin si mai ales unde ne indreapta.
am glughit pa tot netu' da' n-am gasit nici un ap de fotografiat vise, se pare ca tre' sa-mi imaginez ioo unu' si sa-l introduc in vis, in speranta ca visul nu o sa-l rejecteze ca la transplantul de organe.
dak reusesc, o sa pun pozili pa bloaga, deocamdata va pun poza unui vis de-a unui nene pa care tuata lumea-l cunoaste:
Nu l-am dus nici la ceva service de psihologi pt ca e o broblema binora, se poate trai si asa.
Azi-noapte nu numai ca au fost color, dar au fost fuarte clare, cu o rezolutie marita, insa totusi nu HD...
de ce oare? de ce s-au imbunatatit asa de grozav? ma intrebam in timp ce le urmaream si deoadata m-am gandit ce bine ar fi daca as putea sa le fac o poza, sa pot arata dovada a2a zi sau eventual sa pot sa analizez rational toate filmele alea mute si irationale, adicatelea sa le descifrez mesajul.
hmmm, dar daca nu e nici un mesaj?
nu pot sa cred ca uomul a ajuns cica pe Luna si se pregateste sa bea un pepsi si pe Marte, da' inca nici un "grup de cercetatori" nu a descoperit ce e cu visele astea, de unde vin si mai ales unde ne indreapta.
am glughit pa tot netu' da' n-am gasit nici un ap de fotografiat vise, se pare ca tre' sa-mi imaginez ioo unu' si sa-l introduc in vis, in speranta ca visul nu o sa-l rejecteze ca la transplantul de organe.
dak reusesc, o sa pun pozili pa bloaga, deocamdata va pun poza unui vis de-a unui nene pa care tuata lumea-l cunoaste:
sâmbătă, 19 februarie 2011
Motanul Descaltat (poveste cu conexiuni)
Amu, cica era odata un uom care tare se mai plictisea. In una din zile se apuca de navigat pe net, gandind ca poate are sa gaseasca ceva nemaivazut, caci vezi mata, cu netul asta niciodata nu se stie unde ajungi si ce mai afli, caci intortocheate sunt caile lui.
Cum naviga el asa, iaca se intalneste pe o bloaga oarecare cu Luly, printesa razboinica a Luminii, care nici una, nici doua, ii trase una cu baltagul drept in moalele capului.
Nemaiavand ce face, uomul ista se intinse pe gios si muri. Atunci cei 3 ficiori ai sai purcesera sa-i imparta averea: al mai mare lua computerul, al mijociu lua DVD-ul, iara mezinul lua...motanul, ca atat mai ramasese.
D'apoi asta micu' nu se putea consola cu atat de putin si iera fuarte suparat:
- Ce han-tatar sa fac io cu un motan?
Motanul il auzi si-i sopti:
- Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac si da-mi jos din labe ciubotele astea din coji de nuca pe care mi le-a pus rahaposatul, cica sa nu pot prinde pasarici, si-apoi vei vedea ca n-ai fost chiar asa nedreptatit cu partea ta de mostenire, asa precum ti se pare.
Atunci mezinul il descalta si-i dadu un sac, pe care motanul si-l arunca in spinare si se duse de-a dreptul intr-o padure din apropiere, unde auzise el ca:
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă.
Merse el ce merse cand deodata, intr-un luminis, dadu de Riga Crypto, care insa nu arata prea bine caci:
Răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
Atunci Motanul Descaltat se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i vorbeasca:
- Sire, marchizul Emaldoilea (caci asa il numise pe stapanul sau) m-a insarcinat sa va ajut in orice problema ati avea.
- Spune-i stapanului tau ca ii multumesc, zise Riga, si ii arata o poza cu lapona Enigel, de care era indragostit. Daca vrei sa ma ajuti, fa-mi o lipeala cu lapona asta.
Motanul Descaltat se uita lung la lapona mica din poza, apoi se invoi si pleca sa o gaseasca pe Enigel.
Merse el ce merse, ca inainte mult nu mai este, cand deodata se intalni cu un prinţ din Levant:
Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
- Stăpâne, zise Motanul Descaltat, mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine sa o cautam pe lapona Enigel, ca am eu o daravela cu dansa.
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...
- Stăpâne, zise Motanul, lapona Enigel e de-o mie de ori mai frumoasa ca orice femeie pe care-ai vazut-o pana acum!
Dar prinţul răspunse întorcându-se:
- Taci...au nu stii tu oare ca nu fomei frumoase caut eu?
Atunci Motanul Descaltat isi lua ziua-buna de la print si pleca mai departe. Ajuns intr-o poiana mare zari in mijlocul acesteia o racla cu totul si cu totul din sticla de clestar. Cand se uita mai bine, cine credeti ca era in racla ceea? era chiar lapona enigel cu o umflatura suspecta in zona gatului.
------------------------------
fine del prima si ultima parte
Cum naviga el asa, iaca se intalneste pe o bloaga oarecare cu Luly, printesa razboinica a Luminii, care nici una, nici doua, ii trase una cu baltagul drept in moalele capului.
Nemaiavand ce face, uomul ista se intinse pe gios si muri. Atunci cei 3 ficiori ai sai purcesera sa-i imparta averea: al mai mare lua computerul, al mijociu lua DVD-ul, iara mezinul lua...motanul, ca atat mai ramasese.
D'apoi asta micu' nu se putea consola cu atat de putin si iera fuarte suparat:
- Ce han-tatar sa fac io cu un motan?
Motanul il auzi si-i sopti:
- Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac si da-mi jos din labe ciubotele astea din coji de nuca pe care mi le-a pus rahaposatul, cica sa nu pot prinde pasarici, si-apoi vei vedea ca n-ai fost chiar asa nedreptatit cu partea ta de mostenire, asa precum ti se pare.
Atunci mezinul il descalta si-i dadu un sac, pe care motanul si-l arunca in spinare si se duse de-a dreptul intr-o padure din apropiere, unde auzise el ca:
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă.
Merse el ce merse cand deodata, intr-un luminis, dadu de Riga Crypto, care insa nu arata prea bine caci:
Răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
Atunci Motanul Descaltat se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i vorbeasca:
- Sire, marchizul Emaldoilea (caci asa il numise pe stapanul sau) m-a insarcinat sa va ajut in orice problema ati avea.
- Spune-i stapanului tau ca ii multumesc, zise Riga, si ii arata o poza cu lapona Enigel, de care era indragostit. Daca vrei sa ma ajuti, fa-mi o lipeala cu lapona asta.
Motanul Descaltat se uita lung la lapona mica din poza, apoi se invoi si pleca sa o gaseasca pe Enigel.
Merse el ce merse, ca inainte mult nu mai este, cand deodata se intalni cu un prinţ din Levant:
Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
- Stăpâne, zise Motanul Descaltat, mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine sa o cautam pe lapona Enigel, ca am eu o daravela cu dansa.
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...
- Stăpâne, zise Motanul, lapona Enigel e de-o mie de ori mai frumoasa ca orice femeie pe care-ai vazut-o pana acum!
Dar prinţul răspunse întorcându-se:
- Taci...au nu stii tu oare ca nu fomei frumoase caut eu?
Atunci Motanul Descaltat isi lua ziua-buna de la print si pleca mai departe. Ajuns intr-o poiana mare zari in mijlocul acesteia o racla cu totul si cu totul din sticla de clestar. Cand se uita mai bine, cine credeti ca era in racla ceea? era chiar lapona enigel cu o umflatura suspecta in zona gatului.
------------------------------
fine del prima si ultima parte
duminică, 13 februarie 2011
scrisorica catre mine insumi
mai draga mine insumi din viitor, sa nu nu uiti cand mai vii p'aici sa scrii ce am clocit eu azi despre obsesie, adicatelea cum ajungem cu totii, mai devreme sau mai tarziu la Marea Obsesie, dupe ce parcurgem cateva obsesii mai mici....
sa nu uiti, mai draga mine insumi din viitor, ca tu te tragi din mine, asta carele scrie acum, asa cum darwin se trage din maimuta, deci tu poti fi sigur de mine ca am iezistat, pa cand ioo nu stiu sigur ca tu o sa iezisti...
noah, restu' il las pe cel de maine sa-i spuna la cel de poimaine. :)
sa nu uiti, mai draga mine insumi din viitor, ca tu te tragi din mine, asta carele scrie acum, asa cum darwin se trage din maimuta, deci tu poti fi sigur de mine ca am iezistat, pa cand ioo nu stiu sigur ca tu o sa iezisti...
noah, restu' il las pe cel de maine sa-i spuna la cel de poimaine. :)
joi, 10 februarie 2011
miercuri, 9 februarie 2011
Pisica cu trei iezi (1)
Era odată o pisica care avea trei pui. Puiul cel mare şi cu cel mijlociu
erau fuarte neastamparati; iară cel mic (cel din mijloc in poza) era dulce şi cuminte.
Într-o zi, pisica cheamă puii şi le zice :
- Dragii mamei pisoiaşi ! Eu mă duc la hipermarket ca să mai aduc ceva de-a mâncării. Voi sa încuiaţi uşa după mine şi să nu cumva să deschideţi până ce nu-ţi auzi glasul meu. Când voi veni eu, am să vă dau de ştire, ca să mă cunoaşteţi, şi am să vă miaun aşa :
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
- Auzit-aţi ce-am spus eu ? Pot să am nădejde în voi ?
- Să n-ai nici o grijă, mămucă, noi suntem pisoi mari de-acu', asa om face.
- Dacă-i aşa, apoi veniţi să vă pupaceasca mama pe botic ! rămâneţi cu bine!
- Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, nu uita sa iei cardul cu tine
şi să ne-aduci si ceva dulce.
Apoi pisica iese, se urca pe bicicleta şi se duce în treaba ei, sa cumpere papa bun.
Iara puii închid uşa după dânsa şi trag zăvorul.
Dar un duşman de caine - ş-apoi ştiţi care ? - chiar asta din poza de mai jos,
trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea pisica cu puii.
"Wow ! zise el în gândul său. Ia, acum mi-e timpul... De i-ar împinge
păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie ! Ştiu că as papa ceva bun azi !" Cum zice, şi vine la uşă şi începe :
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
- Ia ! Băieţi, zise puiul cel mare, carele tot timpul numai mancare visa, săriţi şi deschideţi uşa, că vine mama cu demâncare.
- Vai ! zise cel mic. Să nu cumva să deschideţi, că-i vai de noi ! Aiasta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i aşa de gros şi de răguşit, că-i mai subţire şi mai frumos!
Cainele, auzind aceasta, scoase din buzunar un mp3player si dadu drumul la inregistrarea pe care o facuse pisicii:
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
- Ei, vedeţi, zise iarăşi cel mare, lihnit de foame. Nu-i mămuca, nu-i mămuca ! D-apoi cine-i dacă nu-i ea ? Mă duc să-i deschid.
- Vai ! zise iarăşi cel mic. Mamuca nu putea veni asa repede! nu e ea!!!
- Apoi, da ! zise cel mare. Tu esti cel mai mic da' te pricepi cel mai bine, ce sa zic... Eu, unul, mă duc să deschid.
Atunci mezinul se ascunde repede sub niste flori galbene si tace ca peştele şi tremură ca varga de frică.
Iar cel mijlociu, tzuşti ! si el iute sub o bancuta , de unde se uita cu frica.
Însă cel mare, curajos nevoie-mare, se dă după uşă şi trage zăvorul... si-atunci cainele, nici una, nici două, haţ ! il ia şi-l mănâncă cu atâta poftă, de-ţi părea că nici pe-o măsea nu are ce pune. Apoi se linge pe bot şi începe a se învârti prin casă, cautandu-i pe ceilalti 2 pui.
Se uita el in stanga, se uita el in dreapta, dar puii nu-s nicăieri !
Atunci se pune oleaca pe bancutza, sa se mai odihneasca, da' cum se pune, cum stranuta, caci vezi mata, era alergic la parul de pisica.
Atunci puiul de sub bancutza, nu poate tacea:
- Noroc si sanatate !
- Aaaaa !... aici mi-ai fost ? zise cainele, dupa care se apleca si înşfăcă puiul de sub bancutza şi-l papa si pe-acela !...
Pe urmă se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci puiul cel mic tăcea molcum in spatele ghiveciului cu flori galbene.
Dacă vede cainele şi vede că nu mai găseşte nimic, se ia si se duce la casa lui.
Atunci puiul ramas încuie repede uşa si începe a plânge amar după frăţiorii săi.
Când jălea el aşa, iaca şi pisica ca vine încărcată cu de-a mâncării, şi cum ajunge, şi începe:
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
Atunci puiul sare iute, ii deschide uşa si s-aruncă în braţele ei si începe a-i spune :
- Mămucă, mămucă, uite ce am păţit noi ! si ii povesteste de-a-fir-a-par tuata tarasenia.
Atunci pisica tare se mai intrista si incepu a se gandi cum sa i-o plateasca cainelui.
=============================================
fine del partea 1
erau fuarte neastamparati; iară cel mic (cel din mijloc in poza) era dulce şi cuminte.
Într-o zi, pisica cheamă puii şi le zice :
- Dragii mamei pisoiaşi ! Eu mă duc la hipermarket ca să mai aduc ceva de-a mâncării. Voi sa încuiaţi uşa după mine şi să nu cumva să deschideţi până ce nu-ţi auzi glasul meu. Când voi veni eu, am să vă dau de ştire, ca să mă cunoaşteţi, şi am să vă miaun aşa :
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
- Auzit-aţi ce-am spus eu ? Pot să am nădejde în voi ?
- Să n-ai nici o grijă, mămucă, noi suntem pisoi mari de-acu', asa om face.
- Dacă-i aşa, apoi veniţi să vă pupaceasca mama pe botic ! rămâneţi cu bine!
- Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, nu uita sa iei cardul cu tine
şi să ne-aduci si ceva dulce.
Apoi pisica iese, se urca pe bicicleta şi se duce în treaba ei, sa cumpere papa bun.
Iara puii închid uşa după dânsa şi trag zăvorul.
Dar un duşman de caine - ş-apoi ştiţi care ? - chiar asta din poza de mai jos,
trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea pisica cu puii.
"Wow ! zise el în gândul său. Ia, acum mi-e timpul... De i-ar împinge
păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie ! Ştiu că as papa ceva bun azi !" Cum zice, şi vine la uşă şi începe :
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
- Ia ! Băieţi, zise puiul cel mare, carele tot timpul numai mancare visa, săriţi şi deschideţi uşa, că vine mama cu demâncare.
- Vai ! zise cel mic. Să nu cumva să deschideţi, că-i vai de noi ! Aiasta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i aşa de gros şi de răguşit, că-i mai subţire şi mai frumos!
Cainele, auzind aceasta, scoase din buzunar un mp3player si dadu drumul la inregistrarea pe care o facuse pisicii:
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
- Ei, vedeţi, zise iarăşi cel mare, lihnit de foame. Nu-i mămuca, nu-i mămuca ! D-apoi cine-i dacă nu-i ea ? Mă duc să-i deschid.
- Vai ! zise iarăşi cel mic. Mamuca nu putea veni asa repede! nu e ea!!!
- Apoi, da ! zise cel mare. Tu esti cel mai mic da' te pricepi cel mai bine, ce sa zic... Eu, unul, mă duc să deschid.
Atunci mezinul se ascunde repede sub niste flori galbene si tace ca peştele şi tremură ca varga de frică.
Iar cel mijlociu, tzuşti ! si el iute sub o bancuta , de unde se uita cu frica.
Însă cel mare, curajos nevoie-mare, se dă după uşă şi trage zăvorul... si-atunci cainele, nici una, nici două, haţ ! il ia şi-l mănâncă cu atâta poftă, de-ţi părea că nici pe-o măsea nu are ce pune. Apoi se linge pe bot şi începe a se învârti prin casă, cautandu-i pe ceilalti 2 pui.
Se uita el in stanga, se uita el in dreapta, dar puii nu-s nicăieri !
Atunci se pune oleaca pe bancutza, sa se mai odihneasca, da' cum se pune, cum stranuta, caci vezi mata, era alergic la parul de pisica.
Atunci puiul de sub bancutza, nu poate tacea:
- Noroc si sanatate !
- Aaaaa !... aici mi-ai fost ? zise cainele, dupa care se apleca si înşfăcă puiul de sub bancutza şi-l papa si pe-acela !...
Pe urmă se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci puiul cel mic tăcea molcum in spatele ghiveciului cu flori galbene.
Dacă vede cainele şi vede că nu mai găseşte nimic, se ia si se duce la casa lui.
Atunci puiul ramas încuie repede uşa si începe a plânge amar după frăţiorii săi.
Când jălea el aşa, iaca şi pisica ca vine încărcată cu de-a mâncării, şi cum ajunge, şi începe:
miau, miau, miuuuuuuu
miau, miau, miuuuuuuu
miuuuuuuuu, miau,miau!
Atunci puiul sare iute, ii deschide uşa si s-aruncă în braţele ei si începe a-i spune :
- Mămucă, mămucă, uite ce am păţit noi ! si ii povesteste de-a-fir-a-par tuata tarasenia.
Atunci pisica tare se mai intrista si incepu a se gandi cum sa i-o plateasca cainelui.
=============================================
fine del partea 1
marți, 1 februarie 2011
Povestea lui Truly
Cica era odata o cetate, carele se numea varsawa, in care locuiau o baba si un mosneag, care tare se mai plictiseau.
În una din zile, baba oftă din greu şi zise moşneagului:
— tulai, moşnege! tare ma mai plictisecs! oare cand naiba au de gand astia sa inventeze calculatoarele si internetul, sa am si eu ce face toata ziua?
— Apoi de, măi babă, ce putem face noi daca inca nu s-au inventat?
— Aşa este, moşnege, văd bine; dar, până una-alta, ştii ce-am gândit eu astă-noapte?
— oi stii, măi babă, dacă mi-i spune.
— poi, am visat ca mâine dimineaţă, cum s-a miji de ziuă, să te scoli şi să te duci încotro-i vedea cu ochii; şi ce ţi-a ieşi înainte întâi şi-ntâi, sa-l pui în traistă şi sa-l aduci repede acasă, sa ne dicstram si noi cu ceva.
Moşneagul, sătul şi el de-atâta plictiseala, se scoală a doua zi dis-de-dimineaţă, îşi ia o traista mare cat un sac şi se duce pe nişte stradute inguste, cand la dreapta, cand la stanga, dupa cum il taie capul, până ce dă peste doua fete care statea tolanite pe un pled. Una din fete, cum vede pe moşneag că vine asupra lor cu traista mare deschisa, indată începe a tzipa si o rupe la fugă. Cealalta, fiind mai adormita, ramase pe loc, asa ca mosneagul o prinse si o baga repede in traista si tuleo la baba cu ea.
Şi cum ajunge-acasă, zice:
— No, măi băbuşcă, iote ce odor ţi-am adus eu! Un boboc de fata frumusica care zice ca e din imparatia Ardealului si stie bine si limba noastra poloneza.
— Moşnege, moşnege! zise baba, frumoasa fata ai mai adus.
Apoi se intoarse catre fata si o intreba:
- da' ce-ai vrea tu sa te faci cand vei fi mare?
fata se uita drept in ochii babei si raspunse:
- apai, eu cand oi fi mare vreau sa ma fac somera! am auzit ca e o meserie foarte banoasa si fara stres profesional.Esti tot timpul odihnita, incat e nevoie sa ma tin treaza ore intregi ca sa pot sa zic la sfarsitul zilei, uof ce zi am avut si sa cad pe perna moarta de oboseala.
atunci baba casca gura a mirare dupa care se puse pe un ras nebun, iera prima oara dupa fo' 20 de ani de cand radea, iara mosu' incepu si el sa rada, da' din cauza rasului babei, iar la urma incepu sa rada si Truly, caci asa o chema pe fata.
Radeau ca nebunii tustrei ca se cutremura cascioara in care erau din toate incheieturile, da', vezi dumneata, fiecare radea din alt motiv.
care or fi motivele lor om afla din episodul urmator, din care va dezvalui cateva secvente: imparatul poloniei, pe care il chema Sobieţki, muare si il lasa in locul lui pe fiul sau, Lolek Bolek al 2-lea, carele dupa un timp se indragosteste de Truly si ii cumpara cea mai mare ciucalata din lume, drept pt care si Truly se indragosteste da' de altcineva, si anume de Sienkiewicz.
la aflarea acestei vesti Lolek Bolek al2lea se ienerveaza si declara razboi la toate tarile cu care avea granita comuna si il trimite pe Sienkiewicz sa lupte pe front in timp ce el se giugiuleste cu Truly si chiar ii compune un cantec care a ramas pana in zilele noastre:
Mi-a soptit o viorea
C-ai sa-mi dai inima ta
Truly,truly,draga
Oooooooo,eu te rog pe dumneata
Ca sa nu dai inima altcuivaaaa
Truly,truuuuuuliiiï,dragaaaaaa.
cre'ca ajung atatea secvente, in sensul ca v-am captat deja atentia si o sa va abonati precis la canalul asta, acum tre' sa pun un calup de publicitate de la gugal, pe care va rog sa-l clikuiti in draci, sa am si ioo bani de-o mamaliga, dupe care revin cu episodul 2 sau poate sar direct la 3 ca sa nu va plictisecs.
În una din zile, baba oftă din greu şi zise moşneagului:
— tulai, moşnege! tare ma mai plictisecs! oare cand naiba au de gand astia sa inventeze calculatoarele si internetul, sa am si eu ce face toata ziua?
— Apoi de, măi babă, ce putem face noi daca inca nu s-au inventat?
— Aşa este, moşnege, văd bine; dar, până una-alta, ştii ce-am gândit eu astă-noapte?
— oi stii, măi babă, dacă mi-i spune.
— poi, am visat ca mâine dimineaţă, cum s-a miji de ziuă, să te scoli şi să te duci încotro-i vedea cu ochii; şi ce ţi-a ieşi înainte întâi şi-ntâi, sa-l pui în traistă şi sa-l aduci repede acasă, sa ne dicstram si noi cu ceva.
Moşneagul, sătul şi el de-atâta plictiseala, se scoală a doua zi dis-de-dimineaţă, îşi ia o traista mare cat un sac şi se duce pe nişte stradute inguste, cand la dreapta, cand la stanga, dupa cum il taie capul, până ce dă peste doua fete care statea tolanite pe un pled. Una din fete, cum vede pe moşneag că vine asupra lor cu traista mare deschisa, indată începe a tzipa si o rupe la fugă. Cealalta, fiind mai adormita, ramase pe loc, asa ca mosneagul o prinse si o baga repede in traista si tuleo la baba cu ea.
Şi cum ajunge-acasă, zice:
— No, măi băbuşcă, iote ce odor ţi-am adus eu! Un boboc de fata frumusica care zice ca e din imparatia Ardealului si stie bine si limba noastra poloneza.
— Moşnege, moşnege! zise baba, frumoasa fata ai mai adus.
Apoi se intoarse catre fata si o intreba:
- da' ce-ai vrea tu sa te faci cand vei fi mare?
fata se uita drept in ochii babei si raspunse:
- apai, eu cand oi fi mare vreau sa ma fac somera! am auzit ca e o meserie foarte banoasa si fara stres profesional.Esti tot timpul odihnita, incat e nevoie sa ma tin treaza ore intregi ca sa pot sa zic la sfarsitul zilei, uof ce zi am avut si sa cad pe perna moarta de oboseala.
atunci baba casca gura a mirare dupa care se puse pe un ras nebun, iera prima oara dupa fo' 20 de ani de cand radea, iara mosu' incepu si el sa rada, da' din cauza rasului babei, iar la urma incepu sa rada si Truly, caci asa o chema pe fata.
Radeau ca nebunii tustrei ca se cutremura cascioara in care erau din toate incheieturile, da', vezi dumneata, fiecare radea din alt motiv.
care or fi motivele lor om afla din episodul urmator, din care va dezvalui cateva secvente: imparatul poloniei, pe care il chema Sobieţki, muare si il lasa in locul lui pe fiul sau, Lolek Bolek al 2-lea, carele dupa un timp se indragosteste de Truly si ii cumpara cea mai mare ciucalata din lume, drept pt care si Truly se indragosteste da' de altcineva, si anume de Sienkiewicz.
la aflarea acestei vesti Lolek Bolek al2lea se ienerveaza si declara razboi la toate tarile cu care avea granita comuna si il trimite pe Sienkiewicz sa lupte pe front in timp ce el se giugiuleste cu Truly si chiar ii compune un cantec care a ramas pana in zilele noastre:
Mi-a soptit o viorea
C-ai sa-mi dai inima ta
Truly,truly,draga
Oooooooo,eu te rog pe dumneata
Ca sa nu dai inima altcuivaaaa
Truly,truuuuuuliiiï,dragaaaaaa.
cre'ca ajung atatea secvente, in sensul ca v-am captat deja atentia si o sa va abonati precis la canalul asta, acum tre' sa pun un calup de publicitate de la gugal, pe care va rog sa-l clikuiti in draci, sa am si ioo bani de-o mamaliga, dupe care revin cu episodul 2 sau poate sar direct la 3 ca sa nu va plictisecs.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)