Motanul Descaltat (poveste cu conexiuni)

Amu, cica era odata un uom care tare se mai plictisea. In una din zile se apuca de navigat pe net, gandind ca poate are sa gaseasca ceva nemaivazut, caci vezi mata, cu netul asta niciodata nu se stie unde ajungi si ce mai afli, caci intortocheate sunt caile lui.
Cum naviga el asa, iaca se intalneste pe o bloaga oarecare cu Luly, printesa razboinica a Luminii, care nici una, nici doua, ii trase una cu baltagul drept in moalele capului.
Nemaiavand ce face, uomul ista se intinse pe gios si muri. Atunci cei 3 ficiori ai sai purcesera sa-i imparta averea: al mai mare lua computerul, al mijociu lua DVD-ul, iara mezinul lua...motanul, ca atat mai ramasese.
D'apoi asta micu' nu se putea consola cu atat de putin si iera fuarte suparat:

- Ce han-tatar sa fac io cu un motan?

Motanul il auzi si-i sopti:

- Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac si da-mi jos din labe ciubotele astea din coji de nuca pe care mi le-a pus rahaposatul, cica sa nu pot prinde pasarici, si-apoi vei vedea ca n-ai fost chiar asa nedreptatit cu partea ta de mostenire, asa precum ti se pare.

Atunci mezinul il descalta si-i dadu un sac, pe care motanul si-l arunca in spinare si se duse de-a dreptul intr-o padure din apropiere, unde auzise el ca:

Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă.

Merse el ce merse cand deodata, intr-un luminis, dadu de Riga Crypto, care insa nu arata prea bine caci:

Răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

Atunci Motanul Descaltat se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i vorbeasca:

- Sire, marchizul Emaldoilea (caci asa il numise pe stapanul sau) m-a insarcinat sa va ajut in orice problema ati avea.

- Spune-i stapanului tau ca ii multumesc, zise Riga, si ii arata o poza cu lapona Enigel, de care era indragostit. Daca vrei sa ma ajuti, fa-mi o lipeala cu lapona asta.

Motanul Descaltat se uita lung la lapona mica din poza, apoi se invoi si pleca sa o gaseasca pe Enigel.
Merse el ce merse, ca inainte mult nu mai este, cand deodata se intalni cu un prinţ din Levant:

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, zise Motanul Descaltat, mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine sa o cautam pe lapona Enigel, ca am eu o daravela cu dansa.

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, zise Motanul, lapona Enigel e de-o mie de ori mai frumoasa ca orice femeie pe care-ai vazut-o pana acum!

Dar prinţul răspunse întorcându-se:

- Taci...au nu stii tu oare ca nu fomei frumoase caut eu?

Atunci Motanul Descaltat isi lua ziua-buna de la print si pleca mai departe. Ajuns intr-o poiana mare zari in mijlocul acesteia o racla cu totul si cu totul din sticla de clestar. Cand se uita mai bine, cine credeti ca era in racla ceea? era chiar lapona enigel cu o umflatura suspecta in zona gatului.

------------------------------

fine del prima si ultima parte