Pisica cu trei iezi (1)

Era odată o pisica care avea trei pui. Puiul cel mare şi cu cel mijlociu

erau fuarte neastamparati; iară cel mic (cel din mijloc in poza) era dulce şi cuminte.

Într-o zi, pisica cheamă puii şi le zice :

- Dragii mamei pisoiaşi ! Eu mă duc la hipermarket ca să mai aduc ceva de-a mâncării. Voi sa încuiaţi uşa după mine şi să nu cumva să deschideţi până ce nu-ţi auzi glasul meu. Când voi veni eu, am să vă dau de ştire, ca să mă cunoaşteţi, şi am să vă miaun aşa :

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

- Auzit-aţi ce-am spus eu ? Pot să am nădejde în voi ?

- Să n-ai nici o grijă, mămucă, noi suntem pisoi mari de-acu', asa om face.

- Dacă-i aşa, apoi veniţi să vă pupaceasca mama pe botic ! rămâneţi cu bine!

- Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, nu uita sa iei cardul cu tine

şi să ne-aduci si ceva dulce.

Apoi pisica iese, se urca pe bicicleta şi se duce în treaba ei, sa cumpere papa bun.



Iara puii închid uşa după dânsa şi trag zăvorul.

Dar un duşman de caine - ş-apoi ştiţi care ? - chiar asta din poza de mai jos,



trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea pisica cu puii.

"Wow ! zise el în gândul său. Ia, acum mi-e timpul... De i-ar împinge

păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie ! Ştiu că as papa ceva bun azi !" Cum zice, şi vine la uşă şi începe :

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

- Ia ! Băieţi, zise puiul cel mare, carele tot timpul numai mancare visa, săriţi şi deschideţi uşa, că vine mama cu demâncare.



- Vai ! zise cel mic. Să nu cumva să deschideţi, că-i vai de noi ! Aiasta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i aşa de gros şi de răguşit, că-i mai subţire şi mai frumos!



Cainele, auzind aceasta, scoase din buzunar un mp3player si dadu drumul la inregistrarea pe care o facuse pisicii:

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

- Ei, vedeţi, zise iarăşi cel mare, lihnit de foame. Nu-i mămuca, nu-i mămuca ! D-apoi cine-i dacă nu-i ea ?  Mă duc să-i deschid.

- Vai !  zise iarăşi cel mic. Mamuca nu putea veni asa repede! nu e ea!!!

- Apoi, da ! zise cel mare. Tu esti cel mai mic da' te pricepi cel mai bine, ce sa zic... Eu, unul, mă duc să deschid.

Atunci mezinul se ascunde repede sub niste flori galbene si tace ca peştele şi tremură ca varga de frică.



Iar cel mijlociu, tzuşti ! si el iute sub o bancuta , de unde se uita cu frica.



Însă cel mare, curajos nevoie-mare, se dă după uşă şi trage zăvorul... si-atunci cainele, nici una, nici două, haţ ! il ia şi-l mănâncă cu atâta poftă, de-ţi părea că nici pe-o măsea nu are ce pune. Apoi se linge pe bot şi începe a se învârti prin casă, cautandu-i pe ceilalti 2 pui.

Se uita el in stanga, se uita el in dreapta, dar puii nu-s nicăieri !

Atunci se pune oleaca pe bancutza, sa se mai odihneasca, da' cum se pune, cum stranuta, caci vezi mata, era alergic la parul de pisica.

Atunci puiul de sub bancutza, nu poate tacea:

- Noroc si sanatate !

- Aaaaa !... aici mi-ai fost ? zise cainele, dupa care se apleca si înşfăcă puiul de sub bancutza şi-l papa si pe-acela !...

Pe urmă se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găseşte nimic, căci puiul cel mic tăcea molcum in spatele ghiveciului cu flori galbene.

Dacă vede cainele şi vede că nu mai găseşte nimic, se ia si se duce la casa lui.

Atunci puiul ramas încuie repede uşa si începe a plânge amar după frăţiorii săi.

Când jălea el aşa, iaca şi pisica ca vine încărcată cu de-a mâncării, şi cum ajunge, şi începe:

miau, miau, miuuuuuuu

miau, miau, miuuuuuuu

miuuuuuuuu, miau,miau!

Atunci puiul sare iute, ii deschide uşa si s-aruncă în braţele ei si începe a-i spune :

- Mămucă, mămucă, uite ce am păţit noi !  si ii povesteste de-a-fir-a-par tuata tarasenia.

Atunci pisica tare se mai intrista si incepu a se gandi cum sa i-o plateasca cainelui.

=============================================

fine del partea 1