Frumosul se ascunde tot mai bine, nu stiu daca numai de mine sau de toti oamenii
Mai gaseam mici farame, fragmente cu care reuseam sa trec pana in urmatoarea zi
Totusi undeva trebuie sa existe si asta nu ca o speranta ci in mod logic, potrivit simetriei care se vede clar ca exista in tot universul, daca exista uratenie, trebuie sa existe si frumos
poate ca eu nu mai "vad"...
poate ca eu nu mai "simt"
Deci, daca nu-l gasesti nu iti ramane decat sa il creezi tu, dupa puterile tale, poate pe blogul asta.
asta e.
(e prima oara cand am simtit nevoia sa scriu aici, asta e semn bun, un nou drum catre o tinta necunoscuta, acum stiu deja foarte bine ca important nu e sa ajungi, important e drumul, el e cel care te modifica in timp ce-l strabati)
ps: eu inca reusesc, chiar si la varsta aceasta, sa adorm zambind, sper sa ma tina pana la plus infinit :)
