miercuri, 22 februarie 2012

Vis parabolant

 Se facea ca ma fugarea un dinozaur negru si ioo fujeam mancand pamantu' cand deodata iaca ma pomenesc pe marjinea unei prapastii. Noah, mai fugi dak mai ai unde! Ma uit repede in stinga, ma uit in dreapta, ce sa  fac, ce sa fac, bestia imi sufla deja in ceafa, cand deodata vaz o franghie carele atarna spre fundu' (!) prapasticiunii, alta alternativa nu-i, asa ca imi dau drumu' pa ea...
Scobor ioo ce scobor, cand ma uit oleaca in jos m-apuca ametelilele, iera fuarte departe si colac peste pupaza jos ma astepta alt dinozaur, numa' ca asta iera roz, lingandu-se pe bot si cu privirea atintita spre mine.
Ma uit in sus, vechiul dinozaur ma privea incruntat.
Ma uit in jos, noul dinozaur ma astepta linistit.
Deodata un vultur, carele semana cu ala  care-i papase ficatii lui prometeu, se aseza pe-o craca oleaca mai sus de mine si incepu sa loveasca hotarat cu ciocu' in funia de care atarnam deasupra prapastiei.

Abia atunci vazui intr-o crapatura a stancii o fraga fuarte tentanta, ma intinsei dupe dansa, o culesei si o bagai in gura.
Ahhhhhh, ce gust minunat avea!!!!!


3 comentarii:

  1. in disperare se-ascunde (bine) fericirea:)

    RăspundețiȘtergere
  2. daaa, se ascunde fuarte bine si o vedem in ultimul moment, uneori nici atunci...

    RăspundețiȘtergere
  3. deci e ora 10:o8 in 26 feb, inseamna ca a mai ramas doar un decalaj de 2 ore fatza de ce arata "ei"

    RăspundețiȘtergere