Cum a ajuns bradul Pom

   A fost odata un brad care picotea linistit intr-o padure. toata vara muncise ca o furnica si isi preparase clorofila pt perioada iernii, in timp ce ceilalti copaci se luau la intrecere cu greierii la cantat, mai ales cand sufla vantul scarţaiau care mai de care: "scârţ-scarţ, până marţi" sau " c'asa beu copacii buni, de sambata pana luni" si alte lalaituri si scarţaituri.
in timpul asta bradul nostru lucra de zor, scotea apa din pamant, o transforma in clorofila si o depozita in magazie, sa aiba la iarna.
intr-o buna zi sosi in padurea Doamna Toamna cu alaiul ei: cand atingea copacii cu o bagheta, toate frunzele ingalbeneau si mureau, apoi venea vantul si le sufla jos. cand ajunse la brad, degeaba il atinse cu bagheta, ca frunzele nu se uscara. il mai atinse odata. nimic. atunci Doamna Toamna scoase bateriile din bagheta magica si puse altele noi, apoi atinse din nou  bradul. nimic. bradul ramanea verde. Toamna ridica din umeri, apoi zambi sagalnic si pleca mai departe, caci avea multa treaba.
   dupa ce Toamna pleca din padure, copacii ramasi fara frunze incepura sa scârţâie a jale: ce ne facem fratilor, ca am ramas in izmene si acusica vine iarna?
atunci un greiere le povesti cum merge el sa ceara in fiecare iarna graunte de la furnica, de ce sa nu merga si ei sa ceara de la brad niste clorofila?
zis si facut! toti copacii pornira, cu mic cu mare, catre brad, sa-i ceara clorofila cu care sa faca frunze noi, cu care sa se imbrace in timpul iernii.
drumul asta dura cam o luna, caci copacii merg f incet, ca sa nu observe oamenii. astfel ca pe la sfarsitul lui noiembrie ajunsera la brad si ii spusera ce si cum, dar bradul nici nu vru sa auda de asa ceva.
- abia mi-ajunge mie pana vine Domnisoara Primavara, de unde sa va dau si voua? le spuse el.
copacii se cam suparara si o luara inapoi, taras-grapis, catre radacinile lor.
- macar daca am avea niste izmene mai groase, spuse un copac mai hatru, iar ceilalti rasera cam stramb.
   ramas singur, bradul incepu sa se pregateasca pt prima zapada, tare mult ii placea sa-si aranjeze zapada pe crengi cat mai frumos, chiar urmase un un curs prin corespondenta de ikebana. dar zapada nu venea ( el nu auzise inca de incalzirea globala). asa ca incepu sa picoteasca.
   
intr-o zi, pe la inceputul lunii decembrie, in padure sosi un om cu un topor care incepu sa intrebe in stanga si in dreapta care-i cel mai frumos copac din padure. copacii, care stiau la ce foloseste toporul si pt ca nu le trecuse supararea pe brad ii spusera:
- bradul! bradul e cel mai frumos din toata padurea! si ii aratara directia in care locuieste.
ajuns la brad, omul isi scuipa in palme, lua toporul in mana si incepu sa izbeasca cu sete la baza bradului. in zadar incepu bradul sa se vaite, sa ceara ajutor de la ceilalti copaci, toti se faceau ca nu aud si nu vad nimic. apoi bradul se prabusi si lesina de durere. omul il duse pana oras, unde il vandu pt 3 arginti.

 

***************

fine del primo tempo. questa e un storia cam lunga, m'a que faciamio?